Următoarea criză financiară se apropie pe piața de capital și piața imobiliară de la nivel global sunt supraevaluate, în timp ce efectul de levier este aproape de niveluri record pentru gospodări, compani, bănci și guverne, avertizează Willem H. Buiter, fost economist Citigroup și profesor la Universitatea Columbia.
Următoarea criză financiară se apropir galopant băncile centrale din economiile avansate au fost nevoite la începutul anului 2020 să aleagă între stabilitatea financiară, inflația scăzută (de obicei 2%) sau activitatea economică reală. Fără excepție, instituțiile financiare au optat pentru stabilitatea financiară, urmată de activitatea economică reală și abia la final au urmărit inflația.
Willem H. Buiter explică faptul că rezultatul a fost un dezastru financiar și o recesiune ciclică severă. Următoarea criză financiară se apropie cu pași rapizi
„Băncile centrale au răspuns pandemiei COVID-19 prin urmărirea unor politici agresive fără precedent pentru a asigura stabilitatea financiară. Dar, de asemenea, au depășit cu mult ceea ce era necesar, eliminând toate limitele politicii pentru a sprijini activitatea economică reală”, a precizat economistul.
Willem H. Buiter susține că băncile centrale au avut dreptate să acorde prioritate stabilității financiare față de stabilitatea prețurilor, considerând că stabilitatea financiară în sine este o condiție prealabilă pentru stabilitatea durabilă a prețurilor.
Costul economic și social al unei crize financiare ar diminua costul depășirii persistente a țintei de inflație, este de părere economistul. Acesta susține că ratele inflației foarte mari trebuie evitate, ținând cont că și acestea pot deveni o sursă de instabilitate financiară, însă dacă prevenirea unei calamități financiare necesită câțiva ani de inflație ridicată, prețul merită.
Willem H. Buiter precizează că băncile centrale și în special Federal Reserve trebuie să fie pregătite să răspundă în mod adecvat în cazul în care guvernul federal american încalcă „plafonarea datoriilor”.
Un studiu recent realizat de Moody’s Analytics concluzionează că o neplată a datoriei suverane a SUA ar putea distruge până la 6 milioane de locuri de muncă în SUA și ar putea șterge până la 15 trilioane de dolari din deținerile private.
Băncile centrale sunt singurii actori economici capabili să facă față crizei de finanțare și de lichiditate a pieței care fac acum parte din noua normalitate, conform specialiștilor Marketwatch.
„Bula imobiliară din China este probabil să se spargă mai devreme sau mai târziu. Dezvoltatorul imobiliar periculos, Evergrande, ar putea fi catalizatorul. Dar chiar dacă autoritățile chineze vor reuși să prevină o criză financiară deplină, o criză economică profundă și persistentă ar fi inevitabilă”, susține economistul Willem H. Buiter.
Acesta precizează că la posibila criză economică se adaugă și scăderea semnificativă a ratei potențiale de creștere a Chinei, din cauza demografiei și a politicilor ostile întreprinderilor, și astfel economia mondială își va pierde unul dintre motoarele sale.
Totodată, economistul arată într-o analiză că în economiile avansate, dar și pe multe piețe emergente, activele de risc și cele imobiliare, par a fi supraevaluate material, în ciuda recentelor corecții minore.
„Singura modalitate de a evita această concluzie este să credem că ratele reale ale dobânzii pe termen lung, care sunt negative în multe cazuri, sunt la sau aproape de valorile lor fundamentale. Bănuiesc că atât rata dobânzii sigure reale pe termen lung, cât și primele de risc sunt ținute artificial. Dacă da, evaluările risc-activ de astăzi sunt complet desprinse de realitate”, mai spune Willem H. Buiter.
În plus, ori de câte ori se materializează inevitabilele corecții ale prețurilor, băncile centrale, autoritățile de supraveghere și autoritățile de reglementare vor trebui să colaboreze îndeaproape cu ministerele de finanțe pentru a limita daunele aduse economiei reale, avertizează economistul.
Acesta precizează că va fi necesară o reducere a efectului de îndatorare semnificativă din toate cele patru sectoare (gospodării, întreprinderi nefinanciare, instituții financiare și guverne) pentru a reduce vulnerabilitatea financiară și a spori reziliența.
Următoarea criză financiară se apropie cu pași rapizi „Băncile centrale, acționând ca împrumutători de ultimă instanță și producători de piață de ultimă instanță, vor fi din nou pilonii în ceea ce este sigur o secvență haotică de evenimente. Contribuțiile lor la stabilitatea financiară globală nu au fost niciodată mai importante. Obiectivele inflației de 2% și al ocupării maxime pot aștepta, dar stabilitatea financiară nu. Deoarece operațiunile acestora sunt efectuate în zona crepusculului dintre nelichiditate și insolvență, aceste activități ale băncii centrale au caracteristici cvasifiscale marcate. Astfel, criza care așteaptă acum în zbor va diminua inevitabil independența băncii centrale”, mai arată economistul Willem H. Buiter.
Conform acestuia, reticența covârșitoare a băncilor centrale de a urma politici de dobândă și de bilanț compatibile cu obiectivele lor de inflație nu ar trebui să fie o surpriză. În anii de la începutul Marii Moderații, la mijlocul anilor 1980 și în criza financiară 2007-2008, băncile centrale din economiile avansate nu au reușit să acorde suficientă pondere stabilității financiare.