Kievul este acuzat de Ungaria. Ucraina a ieșit din Uniunea Sovietică ca cel mai puternic stat membru, însă de la independență crizele s-au succedat.
Kievul primește critici vehemente. O parte semnificativă a populației Ucrainei nu este acasă, iar din această cauză nenumărate familii au fost despărțite în Transcarpatia, a declarat János Árpád Potápi într-un interviu acordat pentru ziarul ungar „Magyar Hírlap”. Potrivit secretarului de stat responsabil cu politica națională, tocmai din acest considerent acum este mare nevoie de sprijinul Guvernului ungar, de care beneficiază nu doar populația maghiară din regiune. În pofida acestui fapt, Kievul folosește un ton ostil și continuă politica anti-maghiară. În schimb, Budapesta cere respect.
„Nu putem sprijini aderarea țării la Uniunea Europeană și NATO până când nu vor fi reabilite drepturile minorității maghiare din Ucraina cu garanții legale”, a subliniat politicianul ungar.
Kievul, acuzații dinspre Ungaria
Reporter: Din presă se revarsă asupra noastră știrile din Ucraina, dar puțin se vorbește despre Transcarpatia și mai ales despre viața de zi cu zi a oamenilor care trăiesc acolo. De obicei vorbiți cu oamenii, despre atmosfera de acolo, dacă se poate vorbi despre atmosferă în timp de război?
János Árpád Potápi: Desigur. Aceasta este și datoria mea de serviciu, avem un departament care se ocupă de Transcarpatia. Acesta este un domeniu foarte important pentru noi, îi acordăm o atenție deosebită. Se pare că oamenii s-au săturat de război. Sună groaznic, dar te poți obișnui cu orice situație, însă un an și jumătate a fost suficient din multe puncte de vedere. Deși luptele au loc la sute sau chiar mii de kilometri distanță, toate consecințele lor negative se reflectă și în acest domeniu: criza economică, incertitudinea. Oamenii nu știu ce se va întâmpla a doua zi, săptămâna viitoare.
O parte semnificativă a populației Ucrainei nu este acasă, bărbații care lucrau în străinătate nu au mai mers acasă de anul trecut, iar alții au fugit de acasă în special din cauza războiului. Dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18-60 de ani au rămas acasă în cea mai mare parte doar cei care au fost scutiți de înrolare în armată. Aceste procese afectează nu numai maghiarii din Transcarpatia, dar pe toți locuitorii țării, indiferent de naționalitatea lor. Din această cauză, nenumărate familii au fost despărțite, nu toată lumea și-a putut aduce rudele în Ungaria.
În cazul Transcarpatiei, acest lucru îl vedem cel mai bine din datele de înscriere la școli a elevilor. La începutul anului școlar 2022-23, 82% dintre copii – de la grădiniță până la universitate – se aflau în Transcarpatia. De aici am putut deduce dimensiunea populației care a rămas acasă.
O istorie zbuciumată
Reporter: În trecut, Transcarpatia avea mare nevoie de Guvernul ungar și de organizațiile civile ungare care să ajute oamenii care locuiau acolo. Cred că aceasta este mai adevărat acum decât oricând.
János Árpád Potápi: Da. Pentru a înțelege situația, merită să aruncăm o privire asupra istoriei Ucrainei, care nu este îngrozitor de lungă, este vorba doar de 32 de ani, însă în acest răstimp s-au schimbat multe. În 1991, Ucraina s-a desprins de Uniunea Sovietică ca cel mai puternic stat membru – Ungaria a fost una dintre primele țări care au recunoscut independența sa. Însă, de la independență, în Ucraina au alternat crizele economice, sociale și politice în continuu. De la mijlocul anilor 1990, Transcarpatia, cel puțin sistemul instituțional maghiar, are nevoie permanent de sprijinul Guvernului ungar pentru a supraviețui. Ceea ce statul ucrainean nu a putut sau nu a vrut să mențină, în esență am preluat noi.
Dar așa-zisul nostru pachet social este mult mai larg decât atât, atinge cele mai diverse domenii ale vieții, chiar și asigurarea hranei pentru copii, dar și suplimentarea salarială a angajaților. Toate acestea nu îmbunătățesc doar siguranța de existență și perspectivele maghiarilor!
Reporter: Şi războiul…
János Árpád Potápi: Războiul nu a schimbat această situație, însă îngrijirea refugiaților a apărut ca o sarcină nouă. Acest lucru este valabil atât pentru cei care au venit din Ucraina, cât și pentru cei care s-au refugiat în interiorul țării, din regiunile de est în Transcarpatia.
Reporter: Acest lucru nu este chiar vizibil în relațiile ungaro-ucrainene. Unde s-au stricat treburile?
Ținta pe Volodimir Zelenski
János Árpád Potápi: În general, nu există tensiuni la nivelul comunităților locale. În ceea ce privește politica, președinția lui Petro Poroșenko din 2014 a fost un mare eșec. Tocmai din acest motiv apariția lui Volodimir Zelenski pe scena politică a fost plină de speranță. Faptul că marea majoritate a maghiarilor din Transcarpatia l-au votat spune totul. Nu întâmplător.
În timpul campaniei sale și o perioadă după aceea, Zelenski a spus că va revizui măsurile care lezează diferite etnii și va încerca să găsească remedii la încălcările de drepturi. Toată lumea a crezut asta, chiar și atunci când a cerut timp, pentru că între timp a făcut mici gesturi, a vorbit în limba maghiară în discursul său de Revelion… Apoi a continuat politica de ucrainizare începută de Poroșenko.
Reporter: Nu vedeți nicio șansă pentru schimbare?
János Árpád Potápi: Până în 2019-2020 am presupus că atrocitățile săvârșite împotriva maghiarilor au loc pentru că Ucraina simte amenințată existența națională; construiește un stat național, în timp ce trebuie să coabiteze cu milioane de cetățeni ruși, în principal în estul și sudul Ucrainei.
Sute de atrocități înregistrate
Ne-am gândit că vrea să-și întărească propria cultură și limba împotriva culturii și limbii rusești, iar noi am căzut în această situație doar întâmplător. Apoi a trebuit să ne dăm seama că acest lucru nu era adevărat. Așadar, indiferent dacă au făcut ceva împotriva rușilor sau nu, maghiarii erau constant sub presiune.
Până la război, am numărat aproximativ 500 de atrocități mai mici și mai mari. Cele mai grave dintre acestea fiind atacurile asupra sediului Uniunii Culturale Maghiare din Transcarpatia (KMKSZ), imposibilitatea organizării sărbătorilor naționale, profanarea simbolurilor naționale, exilul de facto al președintelui KMKSZ din Transcarpatia, interzicerea intrării pe teritoriul țării a unor politicieni ungari, printre care și eu. … După care a izbucnit războiul, iar noi, naivi fiind, ne-am gândit că această situație foarte dificilă va crea o oportunitate pentru apropierea pozițiilor. Nu s-a întâmplat așa.
În loc de reconciliere și cooperare au adoptat o poziție și mai puternică împotriva maghiarilor. Un exemplu în acest sens este și distrugerea statuii Turul din Mukachevo și ceea ce se întâmplă acum la Liceul Ferenc Rákóczi al II-lea din Mukachevo.
Ucraina nu a făcut aproape nimic
Reporter: Da, dar în speranța aderării la UE, se pare că Kievul este încă dispus să facă concesii, nu-i așa?
János Árpád Potápi: Până la sfârșitul anului (octombrie-noiembrie), Comisia Europeană va publica evaluarea sa scrisă privind implementarea celor șapte puncte pe care le-a stabilit pentru Ucraina ca stat candidat la aderarea în UE. Unul dintre punctele acestor șapte recomandări se referă la faptul că Ucraina trebuie să finalizeze reforma cadrului legal privind minoritățile naționale și să adopte mecanisme de implementare imediată și eficiente pentru a asigura drepturile minorităților naționale, și trebuie, de asemenea, să pună în aplicare pe deplin recomandările Comisiei de la Veneția privind legea educației și legea limbii.
Noi și reprezentanții legitimi ai maghiarilor din Transcarpatia considerăm că Ucraina nu a făcut aproape nimic în ceea ce privește implementarea acestui punct. Nu avem nevoie de concesii sau amânări, ci de retragerea măsurilor care discriminează maghiarii din Transcarpatia și le restrâng drastic drepturile lor la educație și la folosirea limbii materne. Am spus clar Ucrainei că nu putem sprijini aderarea sa la Uniunea Europeană și NATO până când nu va reabilita drepturile minorității maghiare din Ucraina cu garanții legale.
Reporter: Interesant este că toate acestea nu ating pragul de stimulare al presei internaționale, al organizațiilor civile sau al Uniunii Europene. Deși mai mulți au constatat că drepturile minorităților naționale sunt încălcate în Ucraina, aceștia sunt mai permisivi având în vedere „dezvoltarea istorică specifică”. Sau, de exemplu, ambasadorul american David Pressman este mai preocupat de presupusa reabilitare a lui Miklós Horthy decât de regimentul Azov care mărșăluiește sub runa și svastica SS. Ce părere aveți despre aceasta?
Uniunea Europeană nu se bagă
János Árpád Potápi: Ca în multe alte lucruri, și aici există un standard dublu. Cred că fiecare persoană merită să poată practica în mod liber orice limbă în care gândește, de ce cultură aparține și să își poată trăi identitatea. Legea fundamentală ungară recunoaște minoritățile naționale din Ungaria drept factori de formare a statului.
Când vorbim despre minorități naționale sau avem vreo sărbătoare națională, nu uităm niciodată că am creat această țară împreună. Din cultura, știința și istoria Ungariei nu se poate elimina nicio minoritate națională pentru că atunci nu va mai fi aceeași țară pe care o iubim și cu care ne mândrim. Pe de altă parte, Kievul nu îi recunoaște pe maghiari ca naționalitate autohtonă, formatoare de stat în Ucraina – într-o țară care a fost creată în urmă cu 32 de ani, maghiari care trăiesc acolo de 1.100 de ani în regiunea Transcarpatia și nu și-au schimbat locul nu sunt recunoscuți ca minoritate autohtonă pe pământul lor natal!
Iar, Uniunea Europeană ignoră acest lucru, deoarece în această poveste nu există „genuri”, „doar” comunități tradiționale, cultură națională, valori pe care Bruxelles-ul pro-război și Guvernul pro-război Biden încearcă să le distrugă și nu să le protejeze. Mai ales că Ungaria nu este de partea războiului, ci a păcii.