Adevăruri despre totalitarismul din epoca lui Nicolae Ceaușescu: Comunismul s-a prăbușit pe hârtie, nu în realitate, sistemul rămânând în continuare activ sub forma structurilor nereformate. Când se constată atâtea și atâtea abateri de la litera și spiritul Constituției, acestea reprezintă capacitatea operațională a miezului dur securisto-comunist. Dacă în perioada anterioară lui 1989, aceste structuri erau inseparabile unei arhitecturi statale cu ramificații posibil funcționale pentru propagandă, astăzi ele reprezintă un paravan în spatele căruia statul român este blocat, dacă nu cumva confiscat. Nu întâmplător expandarea acestor structuri, în fapt ilegale, are loc sub auspiciile ordinii și siguranței. La fel, comunismul a funcționat sub flamura unor prerogative absolutiste, de nepus în discuție. Acest sistem se relegitimează prin fiecare presupusă schimbare, aflându-se chiar la așa-zisele inițiative reformiste, în fapt, veritabile induceri în eroare.
Situația României este determinată tocmai de această lipsă a unor mecanisme funcționale, care să reprezinte direct și neperturbat interesul social, respectiv național. Nota de plată acumulată, ilustrată de împrumuturile externe care sunt drenate aproape exclusiv spre susținerea sistemului, ar trebui să ducă la ample abrogări legislative și la schimbări esențiale în ceea ce privește aparatul public. Statul social din România este în fapt un mare neadevăr, respectiv contrarul acestuia. Partidele politice, direct sau indirect, au contribuit la constituirea politicii în ierarhii mafiote, aflate în solidaritate fățișă.
Totalitarismul obturează încă majoritatea proiectelor economico-sociale nivel de persoane, comunități, instituții. Fantoma instituțiilor din comunism asigură baza comportamental infracțională a statului însuși în raport cu cetățenii români. Nu întâmplător, democrația și Constituția au ajuns subiecte ale derizoriului, predominând forme de manifestare lipsite de legitimitate. Acest regres democratic a mers atât de departe încât pare imposibilă orice formă de limitare. Situația din România nu poate fi dezbătută fără clarificarea originilor imposibilității funcționale democratice a statului. Nu poate fi exclusă de aici devierea legislativă și lipsa de eficiență și bună-credință a instituțiilor cu rol de îndreptare.
Traseul schimbărilor politice din România este în mod constant unul previzibil, cu puternice conexiuni la Bruxelles, prin care una dintre părți este susținută în defavoarea criteriilor care guvernează democrația. Pusă în situația de-a se afla în mod fatal pe urmele totalitarismului, societatea românească își reduce zilnic alternativele în lipsa cărora întreține sistemul mafiot.