Simona Halep a devenit o eroina a Romaniei dupa ce a repurtat victorie dupa victorie si a urcat in clasamentul WTA intr-un mod spectaculos. Evolutia ei a uimit si a incantat intreaga lume, de la cei care sunt simpli privitori ai meciurilor de tenis pana la specialisti. Ziaristul Emilian Isaila a realizat pentru site-ul eva.ro o analiza ampla si de profunzime a tot ceea ce inseamna astazi fenomenul Simona Halep:
„Se agaţă de fiecare punct ca râia, se lipeşte de adversară şi profită de fiecare neatenţie. Exploatează toate păcatele adversarei, fără milă. Este cea mai celebră sportivă din România. A câştigat peste 3 milioane de dolari în 2015. Are 24 de ani neîmpliniţi şi este pe locul doi în lume. Dar cum se poate ajunge la un asemenea nivel? E banal să spui că prin muncă, deşi fundamentul unui asemenea succes e antrenamentul, rutina şi dorinţa perpetuă de a te perfecţiona. Succesul unui sportiv nu se bazeză numai pe calităţi fizice, ci, mai degrabă, pe capacitatea de a le şlefui. De a scoate tot ce e mai bun la suprafaţă. Simona Halep nu excelează prin serviciu, nu excelează printr-o lovitură devastatoare sau printr-o deplasare în teren ultra-rapidă. Stă bine la aceste capitole, dar ce are ea şi nu are nicio jucătoare din circuit e capacitatea de a nu renunţa niciodată.
Se agaţă de fiecare punct ca râia, cum se spune în popor, se lipeşte de adversară şi profită de fiecare neatenţie, de orice pierdere de ritm a acesteia. Explotează toate păcatele adversarei fără milă. Este sufocantă prin voinţa cu care revine mereu şi mereu fără să obosească, fără să-şi piardă concentrarea. Cu Simona Halep s-a mai întâmplat ceva, în sfârşit are un antrenor care o ajută, în persoana lui Darren Cahill, Australia. În aceste zile rulează în oraş un film, Southpaw, dramă din lumea boxului, în care Jake Gyllenhaal joacă rolul unui campion mondial care pierde tot şi încearcă să revină. Confruntările sunt extrem de bine realizate, iar drama sportivului este sugestivă în ce priveşte lumea crudă şi competitivă a sportului de înaltă performanţă. În film, boxerul, pentru a reveni, are nevoie de un antrenor, iar relaţia cu acesta îi prezintă spectatorului cât de importantă e personalitatea şi ştiinţa unui maestru pentru un sportiv profesionist.
Din afară, indicaţiile date de pe bancă la un meci de fotbal, handbal sau baschet sau venirea antrenorului pe teren, la tenis, par convenţionale şi, de multe ori indicaţiile sună banal, dar nu e aşa, un antrenor bun nu e cel care-i spune sportivului ceva nou, radical, e cel care poate produce o revelaţie asupra acestuia. Un antrenor bun nu vine cu soluţii salvatoare, ci intră în străfundurile jocului unui campion sau ale unei echipe şi face mici modificări care pot fi înţelese rapid, pot fi aplicate şi care au efecte vizibile. Darren Cahill i-a spus Simonei Halep în finala cu Serena Williams că ar trebui să rişte mai mult pe cel de-al doilea serviciu. Jucătoarea era prima care a simţit că serveşte prea încet, dar antrenorul i-a produs o revelaţie, i-a spus că poate să rişte, că e OK, pentru că riscul de a greşi pe al doilea serviciu e mai mic decât riscul de a pierde puncte dacă serveşte încet. Iar Simona a schimbat, iar în setul doi a pierdut la tie-break, mult mai strâns decât a pierdut în primul set (3-6). Simona Halep e prima mare campioană de după 1990 care se rupe de trecutul traumatizant al sportului românesc.
E o campioană educată, nu una a cărei progres a fost realizat cu forţa prin presiuni făcute de familie şi de antrenori. Nu, ea şi-a dorit să ajungă aici şi a făcut, prin propria voinţă, tot ce a fost necesar. Pentru Simona Halep, tenisul nu e o povară, e o carieră. Are suişuri şi coborâşuri, are momente sublime şi ratări, are perioade intense şi momente de relaxare, are recompense şi pierderi, dar, întotdeauna ştie că se află în propriul destin şi respectă ceea ce face. E extrem de matură pentru cei 24 de ani ai săi, e concentrată şi educată. Acesta e motivul pentru care, deşi nu are niciun titlu de Grand Slam, fiecare spectator care o vede jucând, trăieşte cu senzaţia că foarte curând îl va câştiga, iar dacă nu o va face, nu e decât o nedreptate a destinului. Acel loc doi mondial îl merită cu prisosinţă. ”Bineînțeles că simt amărăciune că am pierdut finala, dar nu pot spune că sunt tristă, deoarece am avut două săptămâni deosebite, cu un tenis frumos și meciuri grele! Darren, îți mulțumesc pentru faptul că îmi ești alături și pentru toate sfaturile. Mulțumesc Theo, Răzvan, Dragoș pentru susținerea voastră. Am avut un public deosebit la fiecare meci”, a scris sportiva pe Facebook. Aceasta e Simona Halep pornită într-o călătorie fascinantă care abia a început!” a concluzionat Emilian Isaila.