România se află în proximitatea unei zone de război și chiar dacă se află sub scutul NATO e obligată să își ia toate măsurile de prevedere. Într-un interviu pentru „Adevărul”, generalul (r) Virgil Bălăceanu a explicat de câți militari ar avea nevoie România pentru a descuraja orice ipotetic agresor și care sunt vulnerabilitățile noastre.
A trecut aproape un an și jumătate de la începutul războiului declanșat de Federația Rusă, prin invadarea Ucrainei, iar statele europene, în special cele din Est, nu se simt deloc bine. Polonia, dar și Țările Baltice se înarmează până în dinți pentru a descuraja Rusia, dar mai ales se străduiesc să convingă cât mai mulți oameni să se înroleze în armată ca rezerviști. Iar primele rezultate se văd, pentru că în Polonia numărul celor doritori să vină sub arme e neașteptat de mare.
Mai la sudul flancului estic, în România, lucrurile nu stau la fel de bine. Generalul Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei, iar azi este președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, avertizează că suntem departe de performanțele Poloniei. În situația actuală, cu efectivele și cu armele de care dispunem, nu e clar dacă România ar rezista unui atac din Est, e semnalul de alarmă tras de general.
Câți soldați ne trebuie
Generalul Virgil Bălăceanu a explicat și câți militari ne-ar trebui pentru a ne apăra cu succes, în cazul unui atac asupra României.
„Avem nevoie de cel puțin un soldat la trei inamici, așa cum spun și manualele militare. Acum, România are circa 60.000-70.000 de militari activi, suficienți pentru a face față unei forțe de 150.000-200.000 de soldați, atâția câți a folosit Rusia în primele săptămâni ale invaziei în Ucraina”, subliniază generalul.
Situația ar fi însă cu totul alta dacă rușii ar mobiliza, spre exemplu, o armată de o jumătate de milion de militari, caz în care am avea nevoie de circa 200.000 de soldați. Conform unui raport din 2021, Armata Română ar avea 68.500 de militari activi.
Problema cea mare este, spune el, că România nu reușește să atragă tinerii în armată. Asta înseamnă că forțele armate nu au rezerviști bine antrenați, care să fie mobilizați în caz de nevoie. Soluțiile sale legate de rezerva voluntară sunt relativ simple. Totul pornește de la trei obiective care ar trebui avute în vedere de autorități și de MapN.
„Primul lucru e modul în care am putea reface rezerva a armatei pe principii voluntare, ca să nu reintroducem serviciul militar obligatoriu. Dar mai ales tinerii nu vor fi atrași de o carieră militară în condițiile în care veniturile sunt insuficiente, iar ulterior, la pensie, apare falsa problemă cu pensiile militare, confundate cu pensiile speciale. Pe lângă asta, obligatoriu este să trecem la restartarea industriei militare, altfel nu se poate”, punctează generalul.
Avem nevoie și de sprijinul aliaților
În plus, România se confruntă și cu o altă problemă. Spre deosebire de Polonia și Țările Baltice, România nu a știut să negocieze cu aliații săi, SUA și NATO, în așa fel încât să avem efective militare sporite americane și NATO, la fel ca în partea de nord a flancului.
„Lucrurile sunt clare. Forțele NATO și forțele americane se masează pe flancul de nord-est, iar flancul de sud-est, unde se găsește România, este într-un dezechilibru. Pentru că depinde cum îți prezinți interesul național. Pentru că în planurile NATO contează mai mult Poarta Suwalki, e adevărat foarte importantă. Poarta Suwalki înseamnă spațiul dintre Belarus și Kaliningrad”, explică generalul.
Chiar dacă Poarta Suwlaki este teoretic mai amenințată, flancul sud-estic este mult mai descoperit. „Dacă este cucerit de către inamic, aliniamentul respectiv, Țările Baltice sunt izolate. Dar dacă analizăm, și Poarta Focșanilor este importantă pentru zona noastră. Ca atare de ce să fie doar Poarta Suwalki ca prioritate și Poarta Focșanilor nu? Măsurile ar trebui luate urgent”, adaugă el.
În opinia sa, s-a ajuns la situația în care flancul sud-estic e mai descoperit nu pentru că SUA și NATO ar fi indiferente față de România, ci din cauză că reprezentanții României, președintele Klaus Iohannis și Ministerul de Externe, nu știu cum să pună problema și ce argumente să le prezinte aliaților.
„Aici e vorba și de politica externă, e vorba și de rolul pe care-l au președintele României, guvernul României, modul în care se negociază, modul în care se face lobby la nivel NATO, modul în care problemele se afirmă nu cu agresivitate, dar cu vehemență. Pentru că zona cea mai amenințată rămâne totuși zona nordului Mării Negre, axa nordului Mării Negre”, mai spune el.
România ar trebui să convingă NATO să avem o grupare navală permanentă în Marea Neagră, acolo unde suntem descoperiți total.
„Nu avem o grupare navală permanentă în Marea Neagră. A existat un proiect până la pandemie astfel încât să se constituie o grupare navală permanentă pe sistem rotațional în Marea Neagră. Este absolut necesară pe principiile desfășurării exercițiilor. Adică rotirea navelor în Marea Neagră pe principiul și pe structură de grupare navală nu mai mult de 21 de zile, ca să intri în concordanță și cu Convenția de la Montreux. Sigur, costurile sunt mari, dar în felul acesta, organizând lunar exerciții, lunar ai prezentă o grupare navală în Marea Neagră”, încheie generalul.