Păsările de apă din România găsesc tot mai greu resurse de supraviețuire (SOR)

Semnalul de alarmă vine de la Emanuel Baltag, directorul stațiunii biologice marine Agigea, președintele Societății Ornitologice din România (SOR). Situația e cu atât mai gravă cu cât lucrările executate pentru îndiguirea rîurilor și transformarea mlaștinilor în terenuri agricole au redus drastic, de câțiva ani, habitatul păsărilor de apă.

Președintele Societății Ornitologice din România spune că renaturarea, despre care doar vorbim, ar trebui să devină realitate. De exemplu în Delta Dunării acum avem mai mult teren uscat decât înainte de 1990, pentru că fermele piscicole au fost transformate în terenuri agricole, spune el:

”Păsările sunt afectate în special prin faptul că li se reduce sursa de apă, deci practic vor avea mai puțină apă la dispoziție, astfel că au nevoie să caute mai mult. De exemplu, bălțile se vor micșora sau vor dispărea și atunci nu mai au de unde să bea apă, iar pentru păsările de apă este și mai rău, pentru că aceste păsări pierd, practic, și locurile de hrănire, locurile unde pot să stea, locurile de adăpost, și atunci vă dați seama că sunt afectate destul de grav.

Pe de altă parte, apa este și o sursă pentru plante, ca să poată să crească, să producă semințe, să producă fructe, iar această secetă, practic le va reduce cantitatea de hrană pe care o pot găsi păsările și astfel că va fi afectată și hrana, deci nu doar apa, ci și hrana, două surse vitale pentru ele care vor fi diminuate drastic…”

Dacă vorbim de bălți, avem în vedere și acvacultura grav afectată în multe zone ale României. Practic, ce specii de păsări de apă sunt în pericol?

În prezent, când mare parte din râuri au fost deja analizate, s-au construit diguri pentru a le îndigui și pentru a nu le lăsa să se reverse. Să se formeze bălți sau mlaștini. Vă dați seama că mare parte din bălți au dispărut și atunci păsările au rămas doar cu ceea ce le-am lăsat noi, fie că sunt ferme piscicole, fie că sunt lacuri de acumulare pentru rezerve de apă sau pentru rezerve de irigație, astfel că resursa lor de apă este destul de limitată, în special din cauza noastră prin aceste lucrări pe care le-am făcut.

Păsările de apă sunt rațele, gâștele, aici vorbim de multe specii. Noi spunem rațe, dar de fapt sunt peste 10 specii în România care intră în această categorie, gâște, stârci, inclusiv cormorani, pelicani și așa mai departe. Deci lista este foarte, foarte lungă, iar păsările de apă sunt unele dintre cele mai afectate la nivel global, tocmai pentru că zonele lor de hrănire, de popas, din țară, s-au redus drastic prin aceste lucrări ale noastre, ale omului.

Se poate ajunge în situația în care păsările de apă să dispară?

Desigur, situația aceasta este demult, de când am început să dragăm, să secăm, să transformăm mlaștinile în terenuri agricole sau în pajiști sau în altfel de lucruri, astfel că și din această cauză, păsările mor iar cu această secetă, bineînțeles că vor muri mai multe. Gândiți-vă, numai că, dacă, de exemplu, dumneavoastră mergeți de la București la Constanța și aveți nevoie de benzină, trebuie să opriți la benzinărie, dar în momentul când nu mai aveți benzinării pe drum, atunci rămâneți pe undeva pe acolo și nu aveți cum să vă continuați drumul. La fel se întâmplă și la păsări.

Dacă noi le reducem aceste surse de apă, unde ele să poată să se alimenteze, să poată să bea apă suficientă cât să plece mai departe, atunci ele nu mai au cum să plece și o parte din ele care sunt mai sensibile vor muri, altele vor încerca să găsească locul unde să se adape aici, dar viața lor e mai complicată.

Ce se poate face? Ar trebui un plan de măsuri.

Trebuie un plan de măsuri, tot se vorbește demult de renaturare, ca să vă dau și un exemplu, în Delta Dunării se vorbește foarte mult timp de renaturare, însă acum avem poate mai mult teren uscat față de cât aveam în perioada anilor dinainte de 90, deoarece atunci erau multe ferme piscicole, iar acum, multe din acele ferme piscicole s-au transformat în terenuri agricole.

Au fost secate, s-a cultivat pe ele sau sunt pășuni, astfel că trebuie să localizăm acele zone care pot fi inundate, să lăsăm apa să inunde zonele primăvara când este mai bogată, pentru că altfel noi o canalizăm, e ca și cum ați pune apă într-un într-un uluc și dați drumul la vale să curgă.

Dacă ulucul nu are găuri, apa nu se păstrează pe parcurs, dar dacă are acele găuri, atunci ea se mai păstrează și în alte zone, păstrându-se în alte zone permit aceste mlaștini. De fapt, ce fac? Introduc apa în subteran și ne permite și nouă să avem rezerve de apă freatică, mult mai mari. Noi canalizăm și astfel transportăm foarte repede apa dintr-un loc în altul fără a o lăsa să intre în pământ, să ne aprovizioneze rețeaua de apă, și atunci ne reducem sursele de apă și nouă, nu doar animalelor.

Vedem în mediul urban din România oameni care pun recipiente cu apă pentru păsări.

Da, este o soluție bună, nu este o soluție neapărat de durată foarte mare, dar este o soluție bună. E bine să avem niște adăpători, mai ales dacă avem o curte, dacă avem un spațiu verde să creăm acesta după tot, pentru că pot să le au nevoie de apă.

Ba mai mult, păsările din România nu pot transpira ca noi, oamenii, ca noi, mamiferele și atunci pentru ele răcirea corpului este o problemă destul de destul de gravă. Cu cât este mai cald afară, cu atât au nevoie de apă, au nevoie de umbră, au nevoie de locul unde se odihnească. Dacă creăm astfel de adăpători este excelent, doar că aceste adăpători nu funcționează pentru marea majoritate a speciilor de păsări, ele funcționează pentru cele care trăiesc în mediul urban, însă acestea sunt destul de puține ca număr. Celelalte specii care nu trăiesc în mediul urban, în special păsările acvatice de care vorbeam mai devreme, nu pot beneficia de aceste adăpători.