În 1957, pandemia a plecat din Singapore, în februarie. În acea vară a ajuns în Statele Unite. America nu a intrat în izolare, au fost 116.000 de decese cauzate de gripa asiatică. Vaccinul a apărut în circa șase luni. Până acum, coronavirsul a facut circa 100.000 de victime în SUA (la o populatie de circa două ori mai numeroasă față de 1957). Avem de-a face acum cu o situație mai gravă, căci vaccinul întârzie. Dar conservatorii americani susțin că, dacă președintele Dwight Eisenhower ar vedea ce se întâmplă acum în SUA, ar spune că unul dintre simptomele coronavirsului este prostia.
RealClearPolitics nu merge până acolo însă arată că un efect al acestei pandemii este gândirea de turmă și o acoperire mediatică apocaliptică ce i-a făcut pe politicieni să nu mai poată iesi din capcana unor erori comise în primele momente. În acest fel, lumea rămâne prizoniera unor gafe care, odată recunsocute, ar duce la schimbare de regim.
”Confruntată cu un nou virus, China a limitat libertățile cetatenilor. Oamenii de știință au folosit informații eronate pentru a construi modele eronate. Liderii politici s-au bazat pe aceste modele. Criticilor li s-a închis gura. Presa a răspândit spaima și lumea s-a panicat.
Asta este istoria a ceea ce ar putea ajunge să fie numit cea mai mare gafă medicală și economică din toate timpurile. Țările occidentale, cu exceptția uneia, nu au fost în stare să pună sub semnul întrebării gândirea de grup, iar acest lucru va fi studiat cu siguranță de economiști, medici, psihologi în deceniile ce vor urma”, scrie RealClearPolitics.
Este de neconceput ca un guvern care și-a băgat cetățenii în carantină să recunoască ulterior că a fost o gafă. Este mai ușor ca politicienii să susțină că numarul redus de cazuri și de victime s-a datorat acestei măsuri – a fost un succes! Suedia, o țară care nu a închis economia, ci a interzis adunările mai mari de 50 de persoane și a impus măsuri de izolare pentru vârstnici, este un caz foarte inconfortabil pentru restul guvernelor. Modelul pentru Suedia previziona un număr de circa 75.000 de morți, dacă nu se recurge la izolare. Realitatea este alta – numărul victimelor a fost cu 75% mai mic și cu 90% mai mic fașă de scenariul apocaliptic din modelările inițiale.
Imperial College din Londra este instituția care a întocmit modelul apocaliptic care a făcut ca guvernul britanic să renunțe la strategia imunizării colectrive și să recurgă la izolarea socială. Însă prfesorul David Spiegelhalter, de la același Imperial College, arată că riscul de a muri din cauza covid19 pentru persoanele sub 65 de ani nu este deloc mai mare decât cel ”normal”, este același cu riscul de a muri pe care și-l asumă orice britanic care parcurge cu atomobilul între 20 si 200 de km pe zi. Rata infecției cu noul virus a ajuns în New York la circa 25%, iar 99,98% dintre cei infectați cu vârsta sub 45 de ani au supraviețuit; asta înseamnă că rata mortalității acestui virus a fost comparabilă cu cea a accidentelor.
Cu toate acestea, guvernele i-au izolat pe cei tineri la domiciliu, au oprit analizele pentru bolile cronice și au scufundat lumea la cel mai mare nivel al șomajului de la criza din 1929.
La începutul lunii februarie, OMS a arătat că nu este necesară interzicerea călătoriilor. Pe 17 februarie, cu o lună înainte ca SUA să intre în izolare, doctorul Anthony Fauci, directorul vechi de decenii al Institutului National de Alergologie și Boli Infecțioase, a spus că acest virus prezintă un risc „minuscul” pentru SUA. La începutul lunii martie, oficiali din Departamentul Sănătății din SUA spuneau că ”măștile nu sunt eficiente în prevenirea contagiunii cu coronavirus”. Pe 9 martie, când Italia a intrat în carantină, Fauci nu a cerut interzicerea participării la adunări care ar facilita răspândirea virusului.
Cum s-a ajuns de la asemenea poziții până la închiderea în casă, peste noapte, a circa 97% dintre americani?
China a ascuns informațiile despre extinderea epidemiei. Cu extinderea mică (și falsă) raportată de China, numărul victimelor i-a făcut pe oamenii de știință să estimeze că mortalitatea urcă până la circa 5% dintre cei infectați. S-a dovedit că estimarea era de zece ori mai mare decât mortalitatea reală, însă epidemiologii sunt cunoscuți pentru previziunile lor apocaliptice, scrie RealClearPolitics.
Așa se face că epidemiologul Neil Ferguson, de la Imperial College, cel care a condus răspunsul Marii Britanii la această epidemie, a estimat că ar putea muri 500 de mii de oameni, dacă nu se recurge la izolarea socială. Nu trebuie uitat că același Ferguson a estimat, în 2005, că vor muri 150 de milioane de oameni din cauza gripei aviare. Statisticile OMS din 2020 arată că au murit sub o mie de oameni din cauza gripei aviare. ”Ferguson pare a fi un personaj din dramele lui Shakespeare. La prezentarea pe care a făcut-o pe 17 martie se prea poate să-l fi infectat pe premierul Boris Johnson și alți membri ai guvernului, pentru că a fost testat pozitiv două zile mai târziu. Apoi, în mai, a demisionat pentru că a încălcat regulile carantinei și s-a întâlnit clandestin cu amanta sa”, scrie RealClearPolitics.
”Sunt oameni care spun că nu aveam de unde ști ce are să se întâmple. Deci, chiar dacă izolarea nu se justifică din perspectiva actuală, ea a fost soluția rațională la momentul inițial. Însă acesta e un raționament fals. Pe 17 martie, ziua în care SUA au intrat în izolare, se știa că în Italia, tara cea mai lovită, marea majoritate a victimelor erau persoane în vârstă ce aveau comorbidități – circa 99%. Prin urmare, mult mai rațională ar fi fost izolarea vârstinicilor, în timp ce cei mai tineri ar fi dezvoltat imunitatea colectivă. Am făcut însă invers – am infectat casele de bătrâni și i-am izolat acasă pe tineri”.
”Sunt districte precum Santa Clara, California, unde pacienții covid-19 ocupă sub 2% din capacitatea spitalelor, dar aceste districte intră în a treia lună de izolare. Sunt 2 milioane de oameni aici care sunt obligați să stea în casă, iar unii medici și asistente au salariul redus cu 20%, pentru că spitalele sunt în pragul falimentului”.
”Firește, sunt și oameni care au tras un semnal de alarmă. Printre ei se număra profesorul John Ioannidis, de la Universitatae Stanford. Pe 17 martie, el a publicat un eseu – ”Un fiasco în devenire? Coronavirusul se extinde și luăm decizii fără informații viabile”. Eseului nu i s-a acordat atenție. Presa de mainstream nu a fost interesată de știrile pozitive sau de viziunile critice. În schimb,
Lumea s-a îndreptat repede către o calamitate provocată de mâna omului”.