Depozitele de gaz sunt pline în proporție de 60%, adică avem circa 1,8 miliarde metri cubi stocați în subteran, de parcă cum am intra în iarnă, nu ca și cum de-abia am fi ieșit, arată datele Romgaz.
Compania de stat Romgaz operează șase, din cele șapte, depozite de gaze, cu o capacitate de 3 miliarde de mc. Pe lângă aceste rezerve, mai există și producția curentă – circa 30 de milioane de mc pe zi și importuri 4-6 milioane de mc zilnic. Foarte multe gaze pentru o economie care nu prea le consumă, fiind, în mare parte, în suspendare. Este de precizat aici că, dacă marii consumatori de gaze din zona termiei și o mică parte din industria chimică funcționează, micii consumatori(industria sticlei, făbricuțe),nu prea. În aceste condiții, este neclar ce vom face cu atâtea gaze, pentru că stocarea, care acum se face la un nivel mediu zilnic situat între 5 și 7 milioane mc, va umple până la refuz depozitele destul de repede.
Oferta mare de gaze în piață pune presiune și pe preț. Astfel, în T3 2020, deci înainte de sezonul rece, prețul gazului este estimat de Romgaz la 55 lei/MWh, de unde, acum, tranzacțiile se fac la 58-65 de lei/MWh. Practic, vorbim de o ieftinire de 10- 15%, față de nivelurile actuale și un preț la jumătate față de T3 2019. Având în vedere că, în 2019, când economia mergea, consumul de gaze total al României, casnici plus industrial, se situa la un nivel relativ scăzut – 11,5 miliarde metri cubi, putem spune că 2020 va aduce un consum minim record de gaze.
Scump, dincolo era mai ieftin
Gazul se ieftinește în România, dar rămâne totuși semnificativ mai scump ca cel din regiune. Astfel, dacă pe piața locală se vinde cu 14 euro(65 lei) /MWh, la Viena, hub-ul Baumgarten, acesta costă 8 euro. Pentru T3, tranzacțiile se fac tot la 8 euro, adică 36-37 lei/MWh, deci cu peste 30% mai ieftin decât la noi. Este un motiv pentru care, din motive comerciale, importurile vor continua.
România are un consum casnic de gaze de circa 3 miliarde de metri cubi anual, în condițiile în care doar una din 3 gospodării este legată la rețea. Încă 1,5 – 2 miliarde de mc reprezintă termia, restul fiind consumul industrial. Înainte de Revoluție, consumul de gaze urca la 23-24 miliarde de metri cubi. Consumul de gaze, ca și cel de energie, dă dovada gradului de industrializare a unei țări. Cel mai mult “înghite” chimia și petrochimia, adică domeniile în care România, de mult, nu mai excelează.
Există, în acest moment, proiecte prin care consumul de gaz să crească, cel mai avansat fiind centrala Romgaz de la Iernut, 400 MW în ciclu combinate, care este așteptată să fie gata la sfârșitul acestui an. Un proiect în oglindă ar putea apărea la Mintia făcut ot de Romgaz, deocamdată fiind gata doar studiul de fezabilitate. Există, de asemenea, un proiect de stat prin care este stimulate extinderea rețelelor, însă merge destul de lent.
Exploatarea rezervelor Mării Negre, de unde ar mai putea ieși încă 120 de miliarde de metri cubi, este deocamdată un proeict suspendat.