Președintele Klaus Iohannis a început să intre într-o contradicție monstruoasă cu sine însuși printr-o vădită dualitate. Oricât ar fi de greu de susținut conflictele politice ele nu pot fi aduse în dimensiunea unui comportament în esența sa iresponsabil. Din mediator președintele și-a asumat rolul unui destabilizator, cauza anti-PSD fiind deja istorie propagandistică.

Președintele Klaus Iohannis are alte obiective asupra cărora nu este deloc exclusă supoziția că primește lista cu următoarele angajări în viața publică. Numirea premierului pentru a provoca alegerile anticipate cu doar câteva luni mai devreme este un exercițiu prin care discreditarea mecanismelor tocmai s-a realizat. Din partea cu mari, foarte mari probleme privind situația actuală, Parlamentul se vede, cu ajutorul lui Klaus Iohannis, într-o situație de-a dreptul pozitivă.

Prestidigitația și trucajele de dictator ale actorului politic Klaus Iohannis s-au transformat deja într-o formă de eludare a întregului dezastru actual, fiind o soluție cu aparențe de strategie politică fără rezultate decât acelea de abatere de la seismele realității. Intre afirmațiile președintelui și faptele sale diferențele sunt enorme, amplificate tragi-comic de o lipsă a legăturii cu fișa postului și o viziune de construcție/reconstrucție și reprezentare a statului român. Faptul că vor fi alegeri anticipate pentru că așa vrea un grup minoritar de persoane, în frunte cu cineva anume, nu reprezintă până la urmă o problemă. Dereglarea unor principii constituționale în viața publică se anunță adevărata catastrofă, similară unei pătrunderi cu forța în instituții legal constituite, cu asaltul iresponsabil generator de dezastre viitoare.

Citeste si...  Klaus Iohannis, într-un interviu pentru DPA: Există politicieni corupţi în fiecare partid. Şi în PNL

In loc să vină cu proiectele schimbărilor legislative, punctual, care să fie puse în dezbatere publică, pentru a fi conștientizată situația actuală, președintele încalcă fraudulos legea în mod constant, zi de zi. În loc să formeze niște grupuri de lucru și inițiativă, președintele se crede atotștiutor acționând singur în majoritatea situațiilor. Rutina unui asemenea comportament se resimte în plan general unde și-au făcut loc afirmații în consecința comportamentului președintelui, ca o legitimare justificată. Polarizarea vieții politice este un fapt excepțional, necesar, însă în situația de acum se mimează așa ceva pentru a instaura un regim discreționar.

Dacă ar fi diferențe de puncte de vedere, democrația ar triumfa, însă în condițiile actuale clasa politică sub direcția tolerată a lui Klaus Iohannis speră într-o relegitimare prin cele mai nelegale mijloace.