O plecăciune, maestre…

Comisare Moldovan, sunt eu, Pistruiatul şi vreau să vorbesc un pic cu tine. Dar, după cum aflu, se pare că sub Candele de zăpadă, l-ai visat pe Carol I şi ai decis să-i duci Coroana de foc, de aceea, bag seamă, e garat colea Orientul Expres… Te aşteaptă, ca să te ducă-nspre el. Ai tras Ultimul cartuş Pentru patrie şi ai ieşit din Ring fără Duelul de rigoare, ca să pleci să îţi iei revanşa lângă Mircea şi lângă Mihai Viteazul. Înainte de asta, ştiu, ai bătut o Ciuleandra, cum se bate pe la noi, ai făcut o Ultima noapte de dragoste, l-ai hrănit, tot pentru ultima dată, pe Mihail, câine de circ, te-ai uitat în Oglinda şi ai văzut, comisare, apropiindu-se, Triunghiul morţii. Ştiai că Osânda îţi e aproape şi n-ai mai rămas să vezi care e Ultimul corupt din România. Ai decis că e mai bine să te grăbeşti la un Poker cu Nea Mărin miliardar, pentru că ţi-ai zis: Noi, cei din linia întâi putem să întindem câte vrem noi Capcane mercenarilor. Oricare ar fi ei şi oriunde am fi noi. Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, ţi-ai mai spus, şi, într-un fel, ne-ai condamnat şi pe noi cu moartea ta, lăsându-ne mai săraci şi mai umili, poate, şi pleci Cu mâinile curate ca să fii lângă Nemuritorii. Mulţi nemuritorii alături de care te duci… În urma ta, Un comisar, mai mulţi, acuză. Dar Dacii nu-i dau, nu le dau, voie să facă asta, pentru că tu eşti, dincolo de tot şi de orice, Supravieţuitorul eternităţii, rămas În memoria trandafirului, dar şi a viitorimii. La Punctul zero să-i strângi pe Ipu, pe Lăscărică, pe Ibrahim Paşa, pe mulţi, pe toţi, şi să ne aştepţi, venim şi noi într-o zi…