Zilele trecute, o știre a agenției Reuters informa că Hidroxiclorochina este cea mai mare speranță în tratamentul împotriva coronavirusului.” În acest sens era citat Vas Narasimhan, directorul general al firmei Novartis, care acordase un interviu ziarului elvețian „Sonntags Zeitung”.
Ce spune dermatologul ce spune dermatologul Olga Simionescu despre tratamentul cu Hidroxiclorochina
Reuters precizează divizia de medicamente generice Sandoz a Novartis fabrică acest medicament prescris la ora actuală contra paludismului, lupusului sau artritei – s-a angajat să ofere 130 milioane de doze numeroaselor cercetări clinice în curs, care confirmă eficacitatea acestui tratament contra Covid-19, pneumonia virală provocată de coronavirusul SARS-CoV-2 apărut în China. „Studiile preclinice la animale, cât și primele date ale cercetărilor clinice arată că Hidroxiclorochina omoară coronavirusul”, a declarat Vas Narasimhan în ziarul citat. Ce spune dermatologul Olga Simionescu despre tratamentul cu Hidroxiclorochina
În legătură cu foarte importanta știre de mai sus am solicitat opinia reputatei profesoare universitare OLGA SIMIONESCU, somitate în dermatologie, care, ne-a transmis textul de mai jos, fapt pentru care îi mulțumim în mod deosebit.(Dumitru Constantin).
– Sâmbată în noapte sharuiesc o postare a lui Donald Trump despre un tratament novator al unor francezi din Marsilia. Caut lucrarea pe 26 cazuri din 36 de înrolați și verific autorii și medicația propusă. Regula spune că lucrăm după ghiduri, care sunt aprobate național, în UE / SUA, via FDA ( Agenția americană care omologhează medicamentele-n.n.). „But we don’t have enough time ( Dar nu avem destul timp-n.n.)” Documentul se afla în analiza FDA și deschide o discuție veche de când lumea: avem nevoie de studii largi controlate, dublu orb, randomizate, multicentrice și de timp. Dar non-conformistul Didier Raoult, care conduce Institutul Universitar de Infecții Mediteraneene, chiar este un star conștient de valoare sa: „În domeniul meu, sunt un star, pretutindeni. Nu pun preț pe ce spun alții despre mine”.
Autorul care conduce studiul (se pune ultimul!) este unul dintre primii zece cercetători francezi, conform prestigioasei publicații „Nature”, având un indice Hirsch uriaș (120 astăzi, conform lui Web of Science, cu 74.352 citări) . Wiki spune că e mai mare indicele Hirsch, dar este irelevant pentru discuție. Ca să mă exprim frumos, orice spune un medic cu acest pedigree științific, trebuie luat cu atenție. Unul dintre colaboratorii mei mă întreabă: „Is this guy for real (Tipul ăsta chiar zice asta– n.n.)”?!
Echipa lui Didier Raoult face o combinație de două medicamente generice cunoscute, un antipaludic de sinteză (Hidroxiclorochina) și un antibiotic (Azitriomicina), obținând o negativare rapidă la aproape toți pacienții studiați. Un număr redus de pacienți nu a răspuns la tratament, prilej pentru autori să invoce necesitatea unor studii suplimentare de genom.
Cunosc bine ambele medicamente, în practica noastră dermato-venerologică le dăm în fiecare zi, în lupus, dermatomiozită, în bolile cu transmitere sexuală, care nu sunt puține. Găsesc, așadar, combinația fascinantă și mă întreb de unde i-a venit? Înțeleg că omul este specialist în boli tropicale și-mi explic totul, mai ales că există date preliminare despre activitatea antivirală a ambelor medicamente deja în PubMed (de unde noi citim permanent). Sunt fani ai studiului (șeful de la Spitalul Universitar Pointcare: „Cred sigur în hidroxiclorochina”), dar și voci împotrivă: număr mic de pacienți, posibile efecte pe intervalul QT la EKG, alte medicamente antivirale în curs, tratamentul se face în functie de stadiu.Mă întreb ce ar fi fost cu paper-ul dacă echipa nu ar fi fost atât de titrată. Mă mai întreb ce ar fi fost cu paperul dacă apărea pe malurile Dâmboviței ? Să te ții!
– Ce găsesc cu adevărat important este că mi-am facut o idee despre terapie, dacă o sa cad bolnavă, în funcție de stadiul clinic al bolii. Să nu-mi săriți în cap că trebuie să mă țin de ghidul de la Matei Balș, căci așa vom face cu toții dacă vom avea în îngrijire individuală pacienții țării. Era vorba despre ipoteticul meu caz. Sunt o persoană disciplinată.
.- 8 decese azi la noi, deocamdată la pacienți vârstnici cu comorbidități. Numărul lor va mai crește, din multe motive: a crescut puterea de testare, a început transmiterea intracomunitara, vine Paștele si se întorc românii din zonele afectate. Că tot m-a întrebat cineva din presa ieri ce aș face dacă aș putea, ei bine, aș pune corturi mari la graniță și aș ține acolo lumea în carantină, în condiții foarte bune. „At the end of the day (La urma urmelor-n,n.) ”- ne interesează rata de mortalitate, în comparație cu alte țări: 1,21% – România, față de 0.41% – Germania, și 9,5% – Italia. Deocamdată.
– Îl urmăresc pe Christian Drosten de la nemți, un virusolog expert, care face ca lucrurile să fie ținute sub control la ei, după cum arată rata de mortalitate; el are puterea să afirme la anumite întrebări: „Nu știu”, fiind unul dintre corifeii lumii în materie de virusuri. Admite că nu le știe pe toate, evident că nu mai are nevoie de validare, de acolo, din laboratoarele lui S.F.
– TV-urile țipă de ne trec fiori pe șira spinării ca-n Hitchcock ( 1899-1980; celebrul regizor de filme, maestrul suspansului -n.n.), cu un mesaj pe care-l regăsesc de fiecare dată și când mă uit pe ecranul portabilului (s-a gândit rețeaua de GSM să pună un diez ca să stăm acasă). Daca s-ar explica liniștit, și oamenii ar înțelege, fără patimă, sunt sigură că mult mai multă complianță am dobândi, iar oamenii nu ar mai bântui pe strazi. În plus, nu toți ne permitem să stăm acasă. Medicii tot mai așteaptă echipamente albe spațiale, iar mulți dintre ei ajung să fie infectați și se pierde din forța de îngrijire importantă atunci când numărul de cazuri va crește.
– Mă duce gândul la pacienții neinfectați, cronici, despre care mai știm foarte puțin. O doamnă mi-a dat victorioasă e-mail că și-a procurat tratamentul biologic prin medicul de familie.
– Lumea stă în loc, pentru moment.
– Frica colectivă este o emoție puternică, nu toți oamenii reacționează la fel în stress, și mai ales în era digitală.
– Facem, cu studenții, cursuri prin telemedicină, facem, cu pacienții, consultații online. Îmi lipsește dermatoscopul, însă primii cinci ani de dermatologie nu l-am avut disponibil, metoda a prins aripi în anii 2000. Sigur ca sunt limitări față de imaginea 3D, dar ne adaptăm.
– Viața continuă, cu noi, fire de nisip pe malul oceanului care, acum, ne-a trimis un val mare.