Raportul Comisiei senatoriale privind Revoluția din decembrie 1989 oferă informații prețioase în încercarea de a afla amănunte despre ceea ce s-a petrecut în urmă cu 30 de ani.
Realitatea.net redă acum o porțiune din Raportul Comisiei senatoriale, referitoare la mitingul din 21 decembrie 1989, ultimul al lui Nicolae Ceaușescu, ținut în Piața Palatului din București.
Potrivit documentelor consultate de jurnalistul realitatea.net Cristian Otopeanu, „la ora 12.00, când Nicolae Ceauşescu, însoţit de consoarta sa şi de primul ministru Dăscălescu au apărut în balconul CC, a început mitingul prin cuvintele rostite de cei cinci reprezentanţi ai oamenilor muncii.
După epuizarea acestor discursuri, a luat cuvântul Nicolae Ceauşescu. Nu au trecut nici 7 minute din momentul începerii cuvântării, când s-a declanşat degringolada. În acest timp, la barajele realizate de miliţie au apărut grupuri de persoane care solicitau să li se permită intrarea în zona mitingului, motivând că ei sunt cei care s-au pierdut de coloanele întreprinderilor lor”.
La barajul de la hotelul Bucureşti se adunaseră aproximativ 50 de asemenea persoane; care pe timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu, la un semnal, au început să cânte „Deşteapta-te române !”.
A urmat efectul sonor care a creat panică determinând pe unii manifestanţi să arunce tablourile, steagurile, lozincile şi să încerce a părăsi prin fugă piaţa. Astfel, mitingul s-a transformat într-o panică totală care a
surprins întreg aparatul de opresiune.
În situaţia creată, Nicolae Ceauşescu, în calitatea pe care o deţinea de comandant suprem al forţelor armate, a ordonat gl. Milea ce se afla începând cu orele 10.00 la sediul CC al PCR ca unităţile militare din garnizoana Bucureşti să sprijine forţele ministerului de interne pentru apărarea sediului CC al PCR și să participe la împrăştierea grupurilor de manifestanţi formate în centrul capitalei”.
Redăm mai jos porțiunea din Raportul Comisiei senatoriale privind Revoluția din decembrie 1989 referitoare la ce s-a petrecut în timpul mitingului din 21 decembrie 1989, dar și după spargerea lui:
„După ce piaţa a fost evacuată, comandantul acţiunii a ordonat prin statul major al acţiunii ca toate forţele participante (organele de securitate, miliţie, şcoală de ofiţeri a M.I. şi rezervele mai sus amintite din
cadrul C.T.S.) să blocheze Piaţa Palatului şi să nu permită pătrunderea persoanelor către sediul C.C.
În jurul orelor 14.00 dispozitivul a fost realizat şi cu participarea unor forţe de la U.S.L.A. unităţi ale armatei şi gărzilor patriotice.
Revenim la mitingul din 21 decembrie 1989:
– Numeroşi martori confirmă zgomotul insuportabil, echivalent cu cel produs de formaţii de avioane, elicoptere sau tancuri, care iniţial a provenit dintr-o sursă de bruiaj amplificată la maximum prin difuzoare.
Panica produsă s-a datorat după afirmaţiile unor participanţi nu atât zgomotului, ci existenţei unei senzaţii fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconştient, în timp ce în urechi răsuna un uruit insuportabil.
În acest sens, şeful securităţii capitalei declara: „Simţeai o presiune în atmosferă. Se simţea o teamă, o
aşteptare a unei explozii”. Asemenea trăiri pot fi provocate, după afirmaţiile unor specialişti, de emiterea la intensitate crescută a unor unde de joasă frecvenţă sub pragul audibilului.
După unele declaraţii rezultă că pe laturile exterioare ale mulţimii dinspre Hotel Negoiu şi în zona Hotelului Bucureşti au apărut 2 maşini ARO din care au coborât persoane înarmate cu bâte care au penetrat fără oprelişti cordonul exterior de protecţie şi au început să îi lovească pe manifestanţi provocând panică.
Penetrarea coloanelor ridică semne de întrebare asupra atitudinii unor cadre de conducere din Ministerul de Interne ce asigurau protecţia în zona respectivă. Cum de au fost lăsaţi să treacă aceşti bătăuşi dacă erau necunoscuţi ?
Un alt aspect se referă la unii purtători de lozinci care au scos lozincile şi cu cozile din lemn având vârfuri ascuţite, atipice pentru aşa ceva, au început să îi înţepe pe cei din jur strigând „Fugiţi că ne omoară !” „Vin tancurile !” ţipând şi huiduind. Bubuiturile auzite erau produsul unor explozii de petarde sau spargerea unor becuri, globuri de sticlă şi alte materiale improvizate.
Potrivit informaţiilor primite de la oamenii săi, existenţi în mulţime, colonelul […] declara „Au scos din steaguri coada, care avea 3 ţepuşe şi cu alea împungeau femeile în fund şi ţipau şi vuia Piaţa”.
Deturnarea mitingului a continuat cu apariţia în principalele puncte ale centrului capitalei (zona Cişmigiu – C.C.A. – Piaţa Universităţii; zona str. Oneşti – Scala; zona Piaţa Romană a unor grupuri de manifestanţi care scandau lozinci anticeauşiste şi cereau mulţimii să li se alăture. Se afirmă conform raportului S.R.I., că printre aceştia se aflau şi persoane sosite special de la Timişoara, pentru această acţiune. În acest sens, comisia nu deţine dovezi certe.
Este interesant că supravegherea desfăşurării mitingului de către M.I. nu s-a realizat conform tipicului, multe cadre de securitate fiind amplasate în primul rând al participanţilor, pentru a-l proteja pe Ceauşescu, astfel că aceştia nu numai că nu au putut interveni, dar nici măcar nu au văzut ceea ce s-a întâmplat în spatele lor, bineînţeles cu excepţia celor aflaţi împrăştiaţi cu misiuni de supraveghere în mijlocul mulţimii.
Forţele de protecţie ale mitingului nu au fost numeroase, fiind amplificate abia după compromiterea acestuia”.
Ce a însemnat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 a fost compusă din două comisii înființate de Senatul României, prima existând din 1990, iar scopul declarat a fost acela de a afla adevărul despre Revoluția din 1989.
Prima comisie a activat în perioada 1990-1992, sub conducerea senatorului FSN Sergiu Nicolaescu, iar a doua comisie a activat în perioada 1992-1996, conducător fiind, inițial, senatorul PNȚCD Constantin Ticu Dumitrescu, iar după demisia acestuia, senatorul Valentin Gabrielescu.