Iliescu l-a luat lângă el pe Gelu Voican fiindcă știa că are loc o imitație de revoluție și că va avea nevoie de un revoluționar care nu știa nimic de imitație.
Dacă ar fi fost un lider revoluționar, Iliescu s-ar fi simțit în deplină legitimitate să ordone împușcarea Ceaușeștilor fără nici un proces, ba chiar fără nicio somație.
Primul funcționar ceaușist cu care Iliescu a luat legătura telefonică în 22 decembrie a fost generalul Stănculescu. A spus-o chiar el. De ce nu Gușă? De ce nu altcineva? Și cum se face că, imediat, Stănculescu i-a oferit adăpost în biroul său de la MApN? Lui și echipei sale.
N-a propus Iliescu procesul, ci l-a lăsat pe Gelu Voican să insiste. Iliescu a cerut legalitate la proces, deși știa cum va fi în fapt. Hotărâseră totul în WC-ul lui Stănculescu. A spus-o Roman, alt naiv de pe baricade.
Lașitatea lui Iliescu era justificată: avea o legitimitate fragilă, formatată în propaganda occidentală. După execuția de la Târgoviște și încetarea „acțiunilor teroriste”, avea o legitimitate îndestulătoare. Una care îi asigura și câștigarea primelor alegeri „libere”.
Așa a vrut Cel de Sus? Depinde pe cine vedem acolo, Sus. Providența a lucrat prin glonțul care l-a ucis pe Milea. Oricine l-ar fi tras, Milea, sau altcineva, Armata ar fi considerat că vina e a lui Ceaușescu și ar fi trecut de partea revoltei. Cel de Sus avea un om foarte aproape de Milea? Ori revoluționarii au mizat totul pe Providență?
Ceaușescu nu mai era lucid. N-a priceput că așa o moarte a capului Armatei va întoarce Armata contra lui. L-a etichetat pe Milea drept trădător. Era cu adevărat lucid numai dacă ar fi dat vina pe agenturi și ar fi arătat poporului „agentul criminal”.
Stănculescu a înțeles iute că acum poate trece în fruntea Armatei, dacă îi va convinge pe Ceaușești să fugă cu elicopterul. Știa, desigur, că Securitatea nu mai apără clădirea CC, nici Televiziunea.
Aici e acolo!
Era Vlad înțeles cu Stănculescu? Aici zace cel mai necercetat mister. Dacă n-ar fi fost înțeles, retragerea Securității din dispozitivele de pază l-ar fi putut costa o condamnare la moarte chiar în seara zilei de 22 decembrie.
Asta dacă Ceaușescu personal ar fi trecut el în locul lui Milea.