Prețul petrolul Brent, referință pentru 70% din țările lumii, a ajuns la 23 de dolari pe baril, un nivel neverosimil acum doar o lună, similar celui care s-a mai întâlnit în 2003. Doi factori au dus la stabilirea pe piețele carburanţilor.

Prima data criza coronavirusului, care a făcut ca industrii întregi să-și suspende activitatea, cu effect direct asupra cererii. Al doilea, războiul comercial între Arabia Sudită și Rusia, până de curând parteneri care nu s-au înțeles la plafoanele de producție pe care ar trebui să le stabilească, de comun acord astfel încât fiecare țară și-a luat libertatea de a acționa după cum poftește. Rusia ar fi vrut să nu continue politica de plafon, care ar fi avantajat oarte mult producătorii de petrol de șist din America, foarte mulți și eficientiați, în ultimii ani, care au mușcat serios din piața producătorilor clasici, urcând chiar pe primul loc, în lume, la producția totaăd e petrol. Saudiții, pe de altă parte, vroia ca producția plafonată să continue, pentru a impune un anumit preț al petrolul, care să maximizezeprofiturile Regatului.

Divergențele ireconciliabile între viziuni i-au făcut pe saudiți să acționeze primii, aceștia anunțând că, nu numai că menț plafonul la producție, ba chiar o va extinde semnificativ și va aplica, suplimentar, clienților săi tradiționali un discount. Anunțul a prăbușit piețele, barilul pierând 50% din valoare în doar o săptămână, de la aproape 60 de dolari, la 30 de dolari. Trend-ul descendent continua, stabilizarea fiind încă departe, pentru că neînțelegerile dintre ruși și saudiți nu s-au rezolvat. În continuare, Regatul inundă piețele internaționale cu sortimentul Crude, cauzând scădere de cotații atât pe acesta, cât și pe Brent. Ei pot s-o facă, întrucât au cele mai scăzute prețuri ale extracției din lume – circa 8 dolari pe baril, chiar dacă prăbușirea cotațiilor afectează drastic finanțele lor, așa cum s-a întâmplat și în 2014-2015, când saudiții au fost nevoiți să facă ajustări bugetare dure. Rușii, la rândul lor, susțin că pot susține acest iveld e preț al petrolului până la 2 ani, pentru că au reserve bugetare suficiente și aplică scutiri de taxe companiilor petroliere afectate. Loviți dur sunt americanii și canadienii producători de țiței de șist, care au costurile de extracție în jurul a 50 de dolari și care acum, închid sonde după sonde.

Citeste si...  Ion Cristoiu ii dă dreptate lui Oprisan: Dragnea, in cadere liberă

“Producătorii de țiței din SUA, Canada și China sunt cei mai vulnerabili la prețurile scăzute ale petrolului. Producția Americii este așteptată să scadă semnificativ. Numărul de sonde închise săptămâna trecută este o dovadă a presiunii pe care sectorul țițeiului de șist din SUA îl simte”, a precizat Vivek Dhar, economist-șef al Băncii Commonwealth Australia, citat de CNBC.com.

Benzinarii români se țin tare
Cererea de petrol a putea scădea cu până la 20%, în acest an, din pricina coronavirus. Industrii întregi se închid, cererea pentru o pleiadă de produse s-a probușit sau numai există deloc. “Lumea se confruntă cu un șoc deflaționist de proporții uriașe. Petrolul Crude s-a ieftinit de la 60 de dolari, în ianuarie, la 20 de dolari, acum”, spune și Kishti Sen, de la firma de consultanță ANZ Research. În România, ieftinirea brutală a petrolului s-a văzut doar marginal în prețurile carburanților. Circa 30 de bani s-au ieftinit benzina și motorina, de când a început prăbușirea cotațiilor la țiței. Astfel, de la circa 4,80 lei benzina, 5,10 lei motorina, acum acestea se vând în medie cu 4,50, respectiv 4,70 lei pe litru. Astfel, o ieftinire de 50% a petrolului a adus o ieftinire de sub 10% a carburanților. În România, aproape 50% din preţul unui litru de carburant reprezintă taxele şi accizele datorate statului. Preţul petrolului, cursul de schimb, costurile de logistică sau marja companiilor petroliere constituie cealaltă jumătate, fiecare dintre aceste elemente influenţând mai mult sau mai puţin preţul de la pompă. O altă influenţă o are cursul de schimb leu – dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile, în funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.

Vara trecută, Consiliul Concurenţei a publicat rezultatele unei analize pe piaţa carburanţilor, din care a reieşit că există o concurenţă redusă în acest sector, fapt care se reflectă asupra nivelului preţurilor în benzinării. Liderul pieţei, OMV Petrom, care deţine jumătate din cota de piaţă, este cel care dictează de fapt preţul, iar restul companiilor aşteaptă mişcările strategice ale Petrom pentru a decide modul în care modifică preţul carburanţilor.