Plafonarea preţului pentru exporturile de petrol ale Rusiei ar putea marca începutul sfârșitului strategiei economice a președintelui Vladimir Putin.
Impunerea unui plafon maxim de 60 de dolari pe baril pentru petrolul rusesc va crește și mai mult presiunile internaționale asupra Rusiei, după invadarea Ucrainei, scrie AlJazeera.
La 5 decembrie, a intrat în vigoare plafonarea de 60 de dolari pe baril pentru petrolul rusesc, în urma acordului la care au ajuns UE, G7 și Australia, marcând începutul unei noi etape în războiul economic dintre Rusia și Occident.
Una din cele mai semnificative măsuri împotriva rezervelor energetice ale Rusiei
Plafonarea poate fi una dintre cele mai semnificative măsuri luate de Occident împotriva rezervelor energetice ale Rusiei. Contrar opiniei generale, măsura nu a avut ca scop să pună capăt exporturilor rusești de țiței. Dimpotrivă, vrea să se asigure că acestea vor continua să curgă, în ciuda reglementărilor și sancțiunilor tot mai dure, dar nu către piețele occidentale. China, India și alte țări terțe care au cumpărat țiței rusesc, în cantități mari și la prețuri foarte reduse, începând din februarie, sunt libere să o facă mai departe.
Scopul plafonării nu este de a înăbuși aceste achiziții, ci de a limita profiturile Rusiei
Scopul plafonării nu este de a înăbuși aceste achiziții, ci de a limita profiturile Rusiei, care sunt folosite de Moscova mai ales pentru finanțarea efortului său de război. Practic, începând de-acum, navele cisterne nu vor mai avea voie să aducă țiței rusesc în Europa. Este vorba de un embargo pe țițeiul exportat pe mare, cu nave-cisternă spre țările UE, calea pe care sunt aduse circa două treimi din exporturi. Restul vin prin conductă. Moscova este singura vinovată pentru această stare de lucruri. Când a lansat războiul împotriva Ucrainei și a decis să schimbe ordinea economică internațională, președintele Putin a făcut câteva greșeli grave de calcul. Prima a fost că Putin a crezut că trupele ruse vor fi primite cu brațele deschise de majoritatea ucrainenilor și că „operațiunea sa militară specială” se va încheia rapid, cu o victorie. A doua sa greșeală de calcul a fost capacitatea Rusiei de a perturba ordinea economică internațională, fără a se confrunta cu o respingere. Putin a presupus că influența țării sale asupra pieței energetice îi va permite să dezbine ușor Occidentul și să-i împiedice pe adversari să accepte măsuri multilaterale – cum ar fi plafonarea prețurilor – care i-ar putea limita capacitatea de a duce un război economic.
Ruşii au sperat că pot contracara planurile Occidentului
Vladimir Putin a sperat că pot contracara planurile Occidentului asigurând transport propriu (se pare că în ultima perioadă au fost achiziţionate peste 100 de tancuri petroliere, la preţuri simbolice), dar şi asigurări proprii pentru petrolul transportat de ei.
China și Turcia, zidul de care izbesc planurile Rusiei
Companiile ruseşti de asigurări au sperat, de asemenea, că vor intra pe această nişă și că reasigurătorul poate fi chiar statul rus, iar partenerii deja tradiţionali nu vor avea obiecţii. Dar multe națiuni, în special China și Turcia, au refuzat să accepte această soluție a Rusiei.
Impactul refuzului Chinei și Turciei este unul semnificativ, având în vedere că Beijingul este principalul client al Rusiei, iar Turcia este țara care controlează Bosforul – principala cale de ieșire a exporturilor rusești din Marea Neagră. China ar putea folosi propriii giganți ai asigurărilor pentru a ajuta Rusia să atenueze o parte din durere. Dar nu este dispusă să facă acest lucru. Singura săgeată rămasă în tolba de petrol a Rusiei ar fi reduce exporturile către toate piețele. Dar astfel va tăia puținele punți pe care le mai are Kremlinul, având în vedere impactul probabil al unei astfel de mișcări asupra prețurilor internaționale ale petrolului.