În primele zile după accidentul vascular din 8 mai, nimeni nu-i dădea vreo şansă de supravietuire, nici măcar medicii spitalului, dar prin eforturi supraomeneşti si cu ajutorul energiilor divine venite datorita gandurilor bune ale fanilor sai, Gabriel Cotabita a fost salvat.
Acum el va fi externat urmand a continua recuuperarea acasa, inconjurat de familie, de cele trei fiice, de mama sa octogenara si de prieteni. A fot vorba despre un succes medical iesit din comun si acesta se refera la o echipă de specialişti de la Spitalul de Urgenţă Floreasca care a reuşit să-l pună pe picioare pe artistul care a suferit un puternic atac cerebral în timp ce făcea exerciţii într-o sală de fitness. Salvarea celebrului solist pop care are aproape 60 de ani (ii va implini la noiembrie) e aproape o minune. Se poate spune că talentul său, faptul că a fost şi este un artist apreciat, faptul că a scris şi interpretat atâtea melodii, toate l-au ajutat când se afla pe marginea prăpastiei. Ştirea că Gabriel Cotabiţă a fost externat a bucurat o întreagă naţiune care a tremurat şi s-a rugat pentru el. Nimeni nu poate spune dacă se va reface total, dar veştile sunt bune, iar cei care l-au vizitat l-au descris în termeni optimişti.
Cariera interpretului şi compozitorului începe undeva în perioada gri a anilor ’80 şi a continuat neîntrerupt până în prezent. Cu o voce caldă, extrem de mobilă şi puternică a reuşit să reziste şi să domine, ani de zile, show-bizul românesc. A avut şi perioade grele, în anii ’90, când tinerii din România, scăpaţi de comunism, căutau altceva şi aderau la tot ce fusese interzis, muzicienii din generaţia lui Gabriel Cotabiţă au fost obligaţi să se reinventeze. Unii au renunţat o vreme să mai cânte, alţii au scris muzică pentru reclame, dar nu a fost cazul lui. Chiar dacă a trecut printr-o perioadă în care nu a mai avut succes a căutat tot timpul un proiect nou. Aşa s-a născut VH2, o formaţie care-l include şi pe Mihai Pocorschi şi tot aşa a compus hituri cum ar fi ”Te rog, domnişoară, nu pleca!”, scris în 1991 şi ”Poate că da, poate că nu”, compusă în 1997. Trebuie remarcată tenacitatea artistului, dorinţa de a rămâne mereu în prima linie într-un mediu extrem de concurenţial şi cinic. În mod sigur, această voinţă puternică îl va ajuta şi în procesul de recuperare.
E greu de spus în acest moment dacă artistul va mai reuşi să susţină un concert, dar, probabil, oricine l-a auzit vreodată interpretând o melodie ar dori să fie în sală. Cu ajutorul Divinitatii, al vointei sale si cu ajutorul medicilor, orice este posibil: ramane ca fanii sa spere si sa se roage ca , intr-o zi, cat mai curand, isi vor revedea idolul, pe Gabi Cotabita, pe scena, sustinand un recital….