Interviu, Stiri

Interviu cu Teo Trandafir: ”Din suferință nu înveți nimic”

O vreme, am dus dorul umorului ei cald și inteligent. Din fericire, a revenit la TV: zilnic, de la 16.30, Teo Trandafir prezintă emisiunea «Teo show» la Kanal D.

teo-maia

Ce s-a întâmplat în perioada în care nu te-am mai vazut zilnic la televizor?

S-au întâmplat foarte multe, am încercat sa urmaresc o himera. Coincidența face ca aseara sa fi stat de vorba cu profesorul meu de dezvoltare personala din Marea Britanie, pe Internet, despre „balance“ ca substantiv [echilibru, n. red.]. Mi-a spus ca niciodata nu voi gasi „the balance“ [echilibrul absolut, n.red.] pentru ca nu exista. Eu am balansat în anii respectivi, cum balansez și acum, doar ca mai puțin vizibil, ca oricine care se cauta pe sine, convins fiind ca sinele acela exista. Am suferit uriaș, am comprimat timpuri proaste, în timpuri extraordinar de proaste. Am ajuns într-un spital, în doua chiar, m-am întors și am luat-o de la capat.

N-am uitat problema ta de sanatate din 2011, când asteptam îngrijorați vesti de la Viena. Dupa ce ai trecut prin aceasta încercare, ai simțit ca ai mai câstigat înțelepciune?

Toata lumea ma întreaba și m-am gândit la asta din o mie de unghiuri. Daca ma îndepartez puțin și trec peste perspectiva personala, îmi dau seama ca nimeni nu învața nimic din nimic, doar are senzația ca face asta ca sa-și îndulceasca puțin suferința. Ce sa înveți din faptul ca ai fost foarte bolnav? Am învațat ca e bine sa-i spui cuiva ca-l iubești înainte sa mori, și ca asta se poate întâmpla mâine, deci e bine sa spui ca iubești. Am facut asta, mi-am luat-o în freza iar. Dupa aceea am învațat ca nu e bine sa spui „Te iubesc!“ atunci când îți vine. E o tâmpenie cu învațatul din suferința, nu înveți nimic.

Cărui fel de public te adresezi cu «Teo show»?

Publicului care privește la televizor în acel moment. Nu am orgolii. Nu mi se pare ca publicul trebuie sa arate într-un anumit fel. Fac lucruri pe care eu în mod normal nu le-aș face, doar de dragul publicului meu. Am momente când ma lovește un cinism pe care-l reprim de dragul publicului. Sunt personaje pe care nu le-aș invita în emisiune nici de frica morții, dar nu pot sa-mi permit asemenea derapaje, tot de dragul telespectatorilor. Fac tot felul de lucruri de dragul publicului pe care-l iubesc.

Ai bagat de seama ca data de 2 iunie, când este ziua ta, a fost declarata Ziua Naționala a Adopției?

Frumoasa coincidența! Minunata! Am sperat pentru cinci minute ca am avut de-a face cu ceva, dar nu cred.

În 2004, când ai adoptat-o pe Maya, legislația era neclara, procedurile greoaie… Ai avut momente de descurajare, în care sa te fi batut gândul sa renunți?

De renunțat, nu! Am stiut tot timpul ca e ea. Nu mi-a dat prin cap sa ma opresc nici o secunda, nici mie, nici ei. Procedura a mers repede, la noi totul a funcționat ca si când ar fi fost dat sa se întâmple. Am vrut, a aparut, s-a întâmplat, s-au legat lucrurile.

Ce mesaj le-ai transmite celor care se gândesc sa adopte un copil, dar le e greu sa se hotarască?

Sa nu adopte un copil. Daca ai îndoieli în legatura cu asta, nu e de facut. Daca știi ca asta e calea, atunci fa-o. Am vorbit cu o persoana care apare la televizor în fiecare zi și care-mi spunea: „M-am gândit sa iau și eu un copil!“ și i-am explicat ca nu e ca și când ți-ai lua un cațel. E vorba sa ai lânga tine copilul tau. Dupa doua saptamâni, vei uita de povestea cu adopția, uiți complet pentru ca și o mama naturala uita ca l-a facut. Copilul plânge, are nevoi, e complet neajutorat, nu știe ce sa faca bietul copil, iar tu trebuie sa „prestezi“ pentru el. Ca l-ai adoptat sau l-ai facut, uiți imediat. Daca nu ești în stare sa ai un copil, adoptat, „picat din cer“, „adus de barza“, „gasit pe Google“, nu te baga pentru ca va fi înfiorator și vei fi extrem de nefericit. Daca nu știi sigur ca asta e calea, nu-ți strica viața.

Cum este acum Maya? Începe sa-ți semene în unele privințe?

Aici e marea mea problema: Maya îmi este aproape identica. Singurul lucru care înca este diferit e toleranța, dar are 10 ani. Se supara mai repede, judeca mai repede, dar în fiecare zi lucram laasta. Altfel, sunt eu, clar.

„Da-i sfaturi califului tau ca si cum le-ai cere“, este motto-ul tau pe www.kanald.ro/. Adica…?

E o veche zicere arabeasca; te învața ca nu exista orgolii când vine vorba despre sursa unei idei. În momentul în care ideea îți vine ție, sau califului tau, atâta timp cât e buna, nu ți-o însușești. Poți sa-i dai sfaturi ca și când i le-ai cere, însemnând ca poți foarte bine sa-i spui ce idee buna a avut atunci când ți-a spus ceva ce ți-ar fi placut, de fapt, sa auzi. Asta conduce la lipsa de orgoliu, în sensul prost al cuvântului: „Cine a fost primul? Cine a plecat primul? Cine a zis primul?“. Nu are importanța cine a zis, nu are importanța cine a dat și cine a cerut sfaturi, important e sa se faca treaba buna. Eu cred ca, de la o vârsta încolo și de la un punct încolo, ascuțimea orgoliilor ar trebui sa cedeze în favoarea imensitații blândeții.

blank