Ultimele zile au adus tensiuni în relațiile dintre China și Statele Unite ale Americii. În principal, acestea se focusează pe posibila intenție a Chinei de a ocupa, prin forță, Taiwanul. Din 1949, relațiile dintre SUA și China au evoluat de la o situație tensionată la o combinație complexă de intensificare a diplomației. Au trecut de la rivalitate internațională în creștere, la rapoarte economice din ce în ce mai întrepătrunse. Dar ultimele evoluții pun în pericol aceste relații, și-așa extrem de volatile.
Istoria relațiilor tensionate dintre SUA și China. În 1949, după o revoluție de proporții, Partidul Comunist Chinez prelua puterea unui imperiu, și-așa în decădere.
Liderul Partidului Comunist Chinez, Mao Zedong, înființa Republica Populară Chineză la Beijing, la 1 octombrie, după ce comuniștii susținuți de țărani au învins guvernul naționalist al lui Chiang Kai-shek.
Chiang și mii de soldați ai săi fug în Taiwan. Statele Unite, care au sprijinit naționaliștii împotriva forțelor japoneze invadatoare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au sprijinit guvernul exilat al lui Chiang din Taipei.
În același timp, pregăteau terenul pentru câteva decenii de relații limitate ale SUA cu China continentală. Primul conflict între cele două state avea să se întâmple în 1950.
Armata populară nord-coreeană, susținută de sovietici, invada Coreea de Sud la 25 iunie. În conflict, Organizația Națiunilor Unite și Statele Unite au luat apărarea Coreei de Sud.
De cealaltă parte, China, în sprijinul Nordului comunist, ripostează atunci când trupele americane și sud-coreene se apropie de granița chineză.
Până la patru milioane de oameni mor în cei trei ani de conflict, până când Națiunile Unite, China și Coreea de Nord semnează un acord de armistițiu în 1953.
Prima criză din Strâmtoarea Taiwan din 1954
Președintele Dwight Eisenhower ridică blocada navală americană asupra Taiwanului în 1953, ceea ce îl determină pe Chiang Kai-shek să desfășoare mii de trupe pe insulele Quemoy și Matsu din strâmtoarea Taiwan în august 1954.
Armata Populară de Eliberare a Chinei continentale răspunde prin bombardarea insulelor.
Washingtonul semnează, ulterior, un tratat de apărare reciprocă cu naționaliștii lui Chiang.
În primăvara anului 1955, Statele Unite amenință cu un atac nuclear asupra Chinei.
În luna aprilie a aceluiași an, China acceptă să negocieze, revendicând o victorie limitată după retragerea naționaliștilor de pe insula Dachen. Crizele izbucnesc din nou în 1956 și 1996.
Prima vizită americană la Beijing
După mai mulți ani de relații tensionate și conflicte sporadice, vine momentul primei vizite a unui președinte american la Beijing.
Președintele Richard Nixon petrece opt zile în China în februarie 1972, timp în care se întâlnește cu președintele Mao și semnează Comunicatul de la Shanghai cu premierul Zhou Enlai.
Comunicatul pregătește terenul pentru îmbunătățirea relațiilor dintre SUA și China, permițând Chinei și Statelor Unite să discute probleme dificile, în special Taiwanul.
Cu toate acestea, normalizarea relațiilor dintre cele două țări progresează lent în cea mai mare parte a deceniului.
Relațiile cu China în epoca Reagan
Administrația Reagan emite cele „Șase asigurări” pentru Taiwan. În document sunt specificate, inclusiv promisiuni că va respecta Legea privind relațiile cu Taiwanul, din 1979.
Reagan promitea că nu va media între Taiwan și China și că nu va stabilit o dată pentru a pune capăt vânzărilor de arme către Taiwan.
Administrația Reagan semnează apoi, în august 1982, un al treilea comunicat comun cu Republica Populară Chineză pentru normalizarea relațiilor.
Acesta reafirmă angajamentul SUA față de politica „O singură China”.
Ronald Reagan își exprimă sprijinul pentru legături mai puternice cu Taiwanul în timpul campaniei sale prezidențiale.
Cu toate astea, administrația sa depune eforturi pentru a îmbunătăți relațiile dintre Beijing și Washington, în plină perioadă de îngrijorare a SUA cu privire la expansionismul sovietic.
Președintele Reagan vizitează China în aprilie 1984, iar în iunie, guvernul american permite Beijing-ului să facă achiziții de echipamente militare americane.
Primul vot prezidențial liber din Taiwan
După evenimentele atroce din 1989, cunoscute sub numele de „Masacrul din Piața Tiananmen” vine un alt moment important.
În 1996, în Taiwanul independent, Lee Teng-hui, din partea Partidului Naționalist, câștigă cu o largă majoritate primele alegeri prezidențiale libere din Taiwan.
Asta se întâmpla în ciuda testelor chinezești cu rachete, menite să influențeze alegătorii taiwanezi să nu voteze pentru candidatul pro-independență.
Alegerile au loc la un an după ce China și-a rechemat ambasadorul și după ce președintele Clinton a autorizat o vizită a lui Lee, inversând o politică americană veche de 15 ani care interzicea acordarea de vize liderilor taiwanezi.
În 1996, Washingtonul și Beijingul convin să facă din nou schimb de funcționari.
În următoarele administrații americane tensiunile dintre cele două state ajung la cote maxime, din nou.
Atât Barack Obama, cât și Donald Trump, încearcă să pună capăt acestor tensiuni. Dar totul escaladează, odată cu declanșarea pandemie.
Trump și cei din jurul său acuză China de răspândirea cu bună știință a virusului, și încearcă pe toate planurile să închidă accesul Chinei pe piețele mondiale.
Lucrurile se complică și odată cu decizia Canadei de a aresta un director Huawei, compania chineză dând în judecată Statele Unite.
Ca urmare a acestor situații războiul comercial dntre cele două state se intensifică.
Biden și Xi discută despre evitarea conflictului
După preluarea mandatului de președinte, Joe Biden încearcă primele discuții pentru a detensiona situația cu China.
Prima întâlnire oficială are loc virtual și durează mai mult de trei ore.
La fel ca la întâlnirea din Alaska, liderii exprimă probleme de dezacord de lungă durată.
Este momentul în care Joe Biden își exprimă îngrijorarea cu privire la abuzurile Beijing-ului în materie de drepturile omului.
De cealaltă parte, președintele Xi declară că sprijinul SUA pentru Taiwan este ca și cum s-ar „juca cu focul”.
Nu există progrese majore și nici o declarație comună de încheiere, deși Biden spune că stabilesc „linii de gardă” pentru a evita conflictele, iar experții spun că este un pas pozitiv faptul că întâlnirea chiar a avut loc.
Deși existau premizele unor detensionări, din nou, aveau să crească, după ce SUA impune un boicot diplomatic asupra Jocurilor Olimpice de la Beijing.
Justificarea erau încălcările drepturilor omului comise de guvernul chinez în Xinjiang și în alte părți.
Alte țări, precum Australia, Canada și Regatul Unit, refuză, de asemenea, să trimită oficiali la jocuri.
Oficialii chinezi declarau că Statele Unite încearcă să „politizeze sportul, să creeze diviziuni și să provoace confruntări”.
Niciun atlet nu protestează public în timpul Jocurilor Olimpice, deși mai mulți dintre ei sar peste ceremonia de deschidere și se pronunță împotriva abuzurilor Chinei după jocuri.
Războiul din Ucraina, relația dintre Rusia și China și presiunea americană
Pe 24 februarie Vladimir Putin declanșa invazia în Ucraina, iar China, partener tăcut al Rusie nu dezaproba acțiunea Rusie.
Ba mai mult, deși oficial nu recunoșteau invazia, în spatele ușilor închise se pare că negocia cu Vladimir Putin ajutoare, ca urmare a sancțiunilor Occidentului.
La câteva zile după ce oficiali americani au declarat că Rusia a cerut asistență militară din partea Chinei, Biden ține o convorbire video cu Xi.
Președintele american amenință cu „consecințe” dacă China oferă sprijin material.
Convorbirea are loc la câteva săptămâni după ce Rusia invadează Ucraina.
În acest timp, China refuză să-l condamne pe președintele rus Vladimir Putin pentru război și criza umanitară rezultată.
Diplomații chinezi și mass-media de stat repetă, de asemenea, o teorie a conspirației rusești.
Conform acesteia, Statele Unite finanțează laboratoare de arme biologice în Ucraina.
În timpul convorbirii, Biden prezintă sancțiunile și alte eforturi coordonate cu aliații pentru a pedepsi Rusia.
Președintele Xi critică sancțiunile, spunând că acestea „nu ar face decât să-i facă pe oameni să sufere”.
Ambii lideri își exprimă sprijinul pentru negocierile de pace.
China vrea Taiwanul, Biden reacționează. „Acesta este angajamentul pe care ni l-am luat”
În tot acest timp, de la Beinjing se dau ordine confuze, iar în zona Taiwan încep mișcările de trupe ale marinei chineze.
De la Washington mesajele transmie Beijing-ului sunt cât se poate de clare.
Orice intervenție aici, ar duce la un conflict direct armat între cele două state.
Dacă până acum, declarațiile Washington-ului erau cât de cât calme, de data asta se schimbă paradigma lucrurilor.
Într-o conferință de presă susținută astăzi, 23 mai a.c., de Joe Biden, China a primit un mesaj cât se poate de clar.
Președintele Joe Biden a declarat luni că Statele Unite vor veni în apărarea militară a Taiwanului dacă China va invada și va încerca să preia cu forța insula autoguvernată.
„Acesta este angajamentul pe care ni l-am luat”, a declarat Biden în timpul conferinței de presă la Tokyo cu premierul japonez Fumio Kishida.
Relațiile SUA cu insula sunt guvernate de Legea privind relațiile cu Taiwanul din 1979, așa cum spuneam mai devreme.
Legea subliniază angajamentul SUA de a ajuta Taiwanul să își mențină apărarea militară.
Asta nu obligă SUA să intervină militar, ceea ce Biden a exclus să facă în Ucraina.
După ce Biden a făcut un comentariu similar despre apărarea Taiwanului în octombrie, Casa Albă a subliniat că nu a existat nicio schimbare de politică.
Asăzi, atât Biden, cât și Kishida au declarat că susțin în continuare politica „O singură China”, care recunoaște că există un singur guvern chinez.
„Dar asta nu înseamnă că China are jurisdicția de a intra și de a folosi forța pentru a prelua Taiwanul. Aceasta va disloca întreaga regiune.”, a declarat Biden, conform Financial Times.