Actualitate, Stiri, Ultima Ora

De ce se tot amână verdictul în dosarul Elodia

elodia

Azi, pentru a treia oară, Curtea de Apel Piteşti a amânat pronunţarea unei decizii în procesul în care Cristian Cioacă este judecat pentru că ar fi ucis-o pe soţia sa, Elodia Ghinescu, şi i-ar fi profanat cadavrul.

La ultimul termen al procesului, din 20 mai a.c, când s-a încheiat cercetarea judecătorească, instanţa a anunţat că amână pronunţarea pentru data de 27 mai. Zi în care s-a dat o nouă amânare, pentru miercuri, 4 iunie. Azi, judecătoarele au decis că au nevoie de încă două săptămâni pentru a finaliza deliberările, stabilind ca dată pentru pronunţarea sentinţei ziua de 18 iunie a.c..

18 iunie – ultima amânare

De câte ori poate fi amânată pronunţarea într-un dosar penal? Art. 391 din Noul Cod de Procedură Penală prevede că „(1) Deliberarea şi pronunţarea hotărârii se fac în şedinţa în care au avut loc dezbaterile sau la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor. (2) În situaţii excepţionale, când, raportat la complexitatea cauzei, deliberarea şi pronunţarea nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată pentru cel mult 15 zile.”

În cazul de faţă, ne aflăm deja în situaţia prevăzută de alin (2), ceea ce înseamnă că termenul de 18 iunie este ultima amânare posibilă, iar instanţa va trebui să pronunţe atunci o soluţie.

De ce există aceste amânări? După cum am văzut, Codul de Procedură Penală prevede că pronunţării hotărârii poate fi amânată cu o lună de la data încheierii cercetării judecătoreşti doar „în situaţii excepţionale” şi în cauze complexe. Cel mai probabil, în cauza de faţă, deliberările încă nu s-au încheiat. Completul este format din două judecătoare care au avut, pe parcursul procesului, poziţii sensibil diferite. Astfel, în luna februarie a.c., una dintre judecătoare a opinat pentru eliberarea sub control judiciar a inculpatului Cristian Cioacă, cealaltă fiind de acord cu menţinerea lui în arest preventiv. Decizia finală a fost luată ulterior, cu majoritate, de un complet de divergenţă, Cioacă fiind pus în libertate.

În cadrul deliberărilor pentru sentinţa finală (care va fi şi una definitivă), divergenţele de opinii pot apărea din cauza încadrării faptei (la ultimul termen, instanţa a propus, din oficiu, încadrarea la „lovituri cauzatoare de moarte”, ceea ce înseamnă că cel puţin una dintre judecătoarea are această opinie) sau din cauza cuantumului pedepsei (chiar dacă sunt de acord cu aceeaşi încadrare a faptei, e posibil ca judecătoarele să considere că e nevoie de pedepse diferite).

Profanarea de cadavre

De asemenea, judecătoarele pot avea opinii diferite şi în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 383 CP – profanarea de cadavre. Una dintre cele două judecătoare, în cazul Mînzăraru Florin (criminalul care a tranşat o femeie de 29 de ani, aruncând resturile umane în râul Argeş), a dispus achitarea lui pentru această infracţiune, în baza art. 16 lit.b) teza a-II-a Cod procedură penală – „fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”.

Conform deciziei nr.907/21 februarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia penală, pot fi încadrate la infracţiunea „profanare de cadavre” – „lovirea, vătămarea, tăierea, străpungerea cadavrului, (…) degradarea, distrugerea, suprimarea, sustragerea cadavrului sau unei părţi din acesta, (…) dezbrăcarea cadavrului, aruncarea oaselor sau a rămăşiţelor pământeşti ori a cenuşei, (…)”. Mai mult, prin decizia nr.XXXV/ 6 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii, s-a statuat că „în ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte (n.r. – conform noului CP, „profanare de cadavre”).

Completul de divergenţă

Există posibilitatea ca cele două judecătoare să nu fi ajuns încă la o concluzie comună, fie din motivele enumerate mai sus, dar şi pentru că una dintre ele consideră că e necesară achitarea inculpatului.

Ce se întâmplă în cazul în care judecătoarele nu se pun de acord până în 18 iunie, când trebuie să pronunţe decizia finalăĂ Aşa cum s-a procedat şi în cazul eliberării sub control judiciar a inculpatului Cioacă, se va ajunge la completul de divergenţă. Art. 394, alin (5) din noul CPP prevede că „(5) În situaţia în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă.”

Completul de divergenţă este format din completul iniţial (cele două judecătoare), plus un al treilea judecător, care poate fi preşedintele sau vicepreşedintele Curţii de Apel Piteşti, preşedintele de secţie ori judecătorul din planificarea de permanenţă. Prin formarea acestui complet de divergenţă se poate pronunţa o hotărâre cu majoritate de voturi.

Dezbaterile vor fi reluate doar în privinţa aspectelor de fapt sau de drept aflate în divergenţă, iar până la pronunţarea hotărârii finale, judecătorii care şi-au exprimat părerea cu prilejul primei deliberări pot reveni asupra opiniei lor.