Corespondentul RFI Astăzi se împlinesc exact trei săptămâni de la începutul coșmarului ucrainian. În jurul orelor 15 ora României președintele Volodimir Zelensky se va adresa prin video Parlamentului de la Washington cerând, cum a făcut-o ieri în fața legislatorilor canadieni, ca Occidentul „să facă mai mult” pentru ajutorarea țării sale. Apelul la o adâncire a implicării, inclusiv militare, survine într-un moment dificil pentru președintele Biden, care se va deplasa pe 24 martie la Bruxelles pentru o conferință extraordinară la vârf a alianței nord-atlantice, și care se confruntă cu presiuni interne în același sens, majoritatea din tabăra opoziției Republicane. Într-o scrisoare adresată legislatorilor înaintea discursului președintelui Zelensky, liderii Democrați ai Camerei și Senatului, Nancy Pelosi și respectiv Chuck Schumer, au reamintit poziția de etapă a Statelor Unite: „hotărîrea neclintită de a sprijini Ucraina confruntată cu agresiunea sălbatică, diabolică a lui Putin”, sprijin limitat însă la „asistență umanitară, securitară și economică”.
Corespondentul RFI în SUA despre Administrația de la Washington confruntată cu tentația periculoasă a escaladarii:
Autor: Radu Tudor
Corespondentul RFI în SUA: Chemările la escaladare ce răsună pe câmpiile opiniei publice și pe dealurile capitoline ale Americii devin vuiet asurzitor pe culoarele puterii executive de la Washington.
Pentru factorii decizionali realiști, cu simțul măsurii și consecințelor, acest zgomot de fond complică lucrurile, împinge deliberările către asumarea de riscuri majore într-un moment critic al conflictului din Ucraina.
„Am impresia că ne speriem de ce ar putea face Putin. E momentul să se teamă el de ce am putea face noi. Singurul mod de a-l constrânge să acționeze rațional, cruțând vieți ucrainiene, este să băgăm frica-n el. Adevărul este că în Ucraina armata rusă este expusă , într-o poziție extrem de precară, împotmolită, nehrănită, nealimentată cu combustibil. Trebuie să se gândească ce i s-ar putea întîmpla dacă ne provoacă, pentru că pot fi făcuți una cu pământul de forțele NATO”,
argumenta, pe un necaracteristic ton belicos, senatorul Mitt Romney, Republican moderat, port-stindardul partidului său la prezidențialele din 2012.
De pe aceeași partitură cântă cu aplomb co-beligerant și durii trumpismului, aceiași care, între 2016 și 2020, au tăcut mâlc sau au aplaudat repetatele manifestări de slugărnicie, conivență, putinofilie și anti-ucrainism ale liderului lor de atunci.
„Nici vorbă de al III-lea Război Mondial. E o amenințare vană a lui Putin, care știe bine că un război nuclear n-are câștigător. Războiul se termină doar dacă Putin e încarcerat sau eliminat de propria-i populație. Cum se ajunge în acest punct? Dându-le ucrainienilor ce vor: MIG-uri. E deplorabil și dezonorant că refuzăm să le dăm 28 de MIG-uri cu care să-și apere spațiul aerian de agresorul rus. Administrația Biden a oprit transferul. Putin l-a amenințat și Biden s-a pliat ca un costum ieftin”,
specula senatorul Lindsey Graham, până mai ieri corifeu al putinolatriei la comandă trumpiană.
Metamorfoze la fel de șocante au suferit și alți duri ai cauzei pro-putiniene și anti-ucrainiene, care servesc astăzi, cu egală fervoare, un alt idol, cel anti-bidenian. „Cu președintele Biden și vice-președinta Harris la cârmă America e o corabie în derivă. Toți aliații și adversarii, toți partenerii și concurenții noștri din lume și-au dat seama de acest lucru”, intona arhitectul dezumanizantei politici anti-imigraționiste a Executivului Trump, Stephen Miller, care crede astăzi că locul refugiaților ucrainieni este în țările limitrofe, nu în America.
„Nu e doar o luptă între Rusia și Ucraina, e linia sângerândă a frontului în războiul dintre democrație și antoritarismul sălbatic. Am intrat cu întîrziere în acest război. Am asistat, în epoca Trump, la atacuri asupra NATO-ului și membrilor săi, la credibilizarea, cocoloșirea și sprijinirea lui Putin, la patru ani de ridiculizare a Ucrainei cu teorii conspiraționiste care de care mai bizare. Avem deci de purtat o povară în plus, de a recupera întîrzierea prin decizii juste”,
reamintea Jim Himes, deputat Democrat.
Găsirea liniei juste este, pe acest fundal agitat, extrem de dificilă. „E prea devreme să chestionăm sau să abandonăm, strategia adoptată de președintele Biden și de comunitatea țărilor democratice”, editorializa ieri cotidianul Washington Post.
Avioane de lupta livrate Kyiv-ului? Interdicție aeriană? Pentru Occident, opțiuni tentante dar periculoase.
„Doctrina rusească afirmă că escaladezi pentru a dezescalada. În lumina acelei doctrine, pericolul ca liderii de la Kremlin să recurgă la arme nucleare tactice există, dar–și accentuez–numai în cazul unei confruntări militare directe între NATO și Rusia,”
avertiza în mărturie parlamentară directorul Agenției de Informații Externe (CIA), William Burns.