Analist american: Ce ar trebui să facă SUA în Marea Egee în cazul unei crize Turcia-Grecia. Totul depinde de Erdogan

Indiferent dacă Washingtonul va fi de partea Greciei sau Turciei în cazul unui eventual conflict, consecințele vor fi foarte grave, spune Ryan Gingeras, profesor la Departamentul de Securitate Națională de la Școala de Studii Navale Postuniversitare din SUA.

Gingeras consideră că prezența americană consolidată în Grecia, și mai ales la Alexandroupoli, ar putea acționa ca un factor de descurajare pentru Turcia. Scriitorul și analistul american explică pentru Kathimerini ce ar putea face SUA înainte, dar și după un eventual conflict.

Kathimerini: În articolul dvs. recent cu titlul „Un mediator onest, nu mai e cazul: SUA între Turcia și Grecia”, descrieți câteva elemente care, după cum susțineți, ar putea împinge Turcia spre un război cu Grecia în viitorul apropiat. Cât de probabil este acest scenariu?

Ryan Gingeras: Aș spune, conservator vorbind, că un astfel de scenariu nu este improbabil. Nu știu însă nici cât de probabil este. Criza de astăzi se bazează pe retorică, și nu pe fapte. Retorica a escaladat, dar nu a fost însoțită de nicio acțiune. Nu știm dacă Erdogan se oprește aici, este probabil să treacă și la acțiuni agresive și ar putea utiliza chiar și mijloace militare. Nu este nevoie de mult timp sau pregătire pentru a face acest lucru, se poate face în multe feluri și destul de repede. Astfel, ne-am putea găsi în fața unei crize foarte serioase într-o perioadă foarte scurtă de timp, fără niciun avertisment. Acesta este unul din elementele pentru care predicțiile în acest sens sunt mai greu de făcut.

Kathimerini: Spuneți că poate provoca un incident în mai multe feluri și destul de repede. În acest scenariu de nedorit, ce s-ar putea întâmpla?

Ryan Gingeras: Prefer să nu fac speculații. Însă comentatorii turci și Erdogan însuși au descris mai multe scenarii. Posibila blocare a unor insule de către forțele navale turcești este o variantă. Folosirea rachetelor balistice împotriva teritoriului grecesc este o alta, avansată chiar prin vocea lui Erdogan. Are în vizor Atena? Nu știu. Dar faptul că a vorbit în mod repetat despre asta o face o posibilitate serioasă. O ocupație militară a unor insule locuite pare scenariul cel mai puțin probabil, deoarece așa ceva ar necesita mijloace semnificative și pregătire amplă.

Kathimerini: Ce pot face SUA astăzi pentru a împiedica ceea ce ați descris?

Ryan Gingeras: Nu este clar ce spun americanii în spatele ușilor închise în Turcia sau Grecia și nici cum văd cu adevărat situația și escaladarea tensiunilor. Într-adevăr, personalul militar american nu numai că desfășoară operațiuni în Grecia, ci și staționează pe teritoriul grecesc. Prin natura lucrurilor, așadar, SUA au un rol în securitatea Greciei. Și am putea crede sau spera că acest lucru ar acționa ca un posibil factor descurajant – dar este așa? Nu știm cum gândește Erdogan, cum vede cu adevărat SUA și cum evaluează posibila lor reacție. Avem nevoie de mai multă claritate cu privire la ceea ce sunt dispuse, cu adevărat, SUA să facă în cazul unei crize.

Kathimerini: Dar credeți că, de exemplu, mai multe exerciții navale americane în zona Greciei ar ajuta?

Ryan Gingeras: Înainte de a vă răspunde vreau să clarific că aceasta este părerea mea și nu exprimă poziția guvernului SUA. SUA ar putea desfășura exerciții de liberă navigație (freedom of navigation exercises) în Marea Egee. Însă trebuie să înțeleagă faptul că pentru Turcia este un joc cu sumă zero. Va câștiga ori Grecia, ori Turcia. Nu există soluție de mijloc. În cazul unei crize, SUA ar trebui să facă mai mult decât să fie prezente pur și simplu. Presupun că într-o măsură semnificativă prezența lor în regiune și mai ales la Alexandroupoli, din cauza Ucrainei, ar putea acționa ca un factor de descurajare pentru Turcia.

Kathimerini: Ați spus că, în cazul unei crize reale, SUA ar trebui să facă mai mult decât să fie prezente pur și simplu. Ce anume?

Ryan Gingeras: În cazul unui conflict, SUA nu vor avea de înfruntat doar niște consecințe pe termen scurt. Consecințele pe termen mediu și lung, precum și schimbările în modul în care funcționează însuși guvernul SUA vor fi de natură structurală. Guvernul SUA, corpul diplomatic, armata și fiecare agenție care se ocupă astăzi de politica externă funcționează pe ipoteza de bază că Turcia este un aliat. Pentru ca un aliat să devină un potențial adversar sau un potențial competitor, ar trebui să existe modificări foarte serioase la fiecare nivel posibil al guvernului SUA. Într-un astfel de scenariu, ar trebui să existe o retrasare a strategiei în Orientul Mijlociu, în Europa, în estul Mediteranei, în Marea Neagră. Redistribuirea forțelor americane, reevaluarea relațiilor bilaterale ale SUA cu statele europene, dar mai ales în cadrul NATO.

Kathimerini: Ceea ce descrieți s-ar întâmpla dacă Washingtonul ar decide ipotetic să adopte o atitudine dură față de Turcia. Există și scenariul de a face presiuni asupra Greciei pentru a face concesii?

Ryan Gingeras: SUA ar putea obliga Atena să facă unele concesii în probleme de suveranitate în Marea Egee sau poate în altă parte. Sau ar putea renegocia Acordul de cooperare reciprocă în domeniul apărării cu Grecia. Aceste opțiuni nu sunt probabile, dar sunt posibile. Dar ar avea consecințe foarte grave. Ar afecta relațiile dintre SUA și Grecia și, desigur, rolul de lider al Washingtonului în regiune. De asemenea, ar submina rolul SUA în Ucraina, deoarece acest război este în esență despre suveranitatea unui stat. Deci, indiferent dacă SUA vor acționa în favoarea sau împotriva Greciei, vor exista consecințe foarte grave. Totul depinde de Erdogan. Prin urmare, s-ar putea să nu aibă importanță ce oferă, ce vor sau ce sunt dispuse să negocieze SUA. Întrebarea este ce vrea Erdogan, în final.

Kathimerini: Și ce vrea Erdogan, în final?

Ryan Gingeras: Știm ce vrea în general. Nu este clar ce vrea în mod concret. Ceea ce își dorește în general este ca Grecia să vină la masa negocierilor și să cedeze Turciei o parte din suveranitatea sa, în raport cu drepturile sale în spațiul maritim în Marea Egee și poate în Mediterana de Est. El dorește și îndepărtarea totală a oricărui fel de echipament militar de pe insulele grecești. Ceea ce își dorește în mod concret nu este clar pe deplin. Nu este pe deplin clar dacă cineva de la Ankara vede, într-adevăr, o amenințare militară dinspre insulele grecești și dacă are în minte un lucru foarte concret pe care vrea să îl vadă eliminat. Evenimentele recente indică un climat general de nervozitate la Ankara. De parcă ar fi sosit momentul.

De parcă ar exista convingerea că un război total nu ar fi necesar – aceasta este o ipoteză – pentru a forța Atena să se replieze. De parcă ar exista convingerea că prin creșterea presiunii, Atena va face un pas înapoi. Grecia, în mintea lui Erdogan și a oamenilor de la putere de la Ankara, este mai slabă, mai mică, mai săracă, inferioară Turciei ca stat.

Kathimerini: În trecut, SUA au intervenit pentru a dezamorsa tensiunile, acum susțineți că Turcia nu mai vede în SUA un mediator onest. Cât de periculos este acest lucru?

Ryan Gingeras: Ceea ce contează cel mai mult pentru SUA sunt stabilitatea și solidaritatea în cadrul NATO. Se pare că opinia predominantă la Ankara este că într-o criză reală, pe care o vor declanșa turcii înșiși, SUA nu vor acționa nechibzuit și vor încerca cumva să dezamorseze situația. Cam ceea ce au făcut în 1974, când nu a fost întreprinsă nicio încercare reală de a forța Turcia să se retragă din Cipru. Nu a existat o sancțiune substanțială. Nici măcar embargoul asupra armelor impus de Congres nu a fost susținut de guvernul SUA. Prin urmare, cred că la Ankara există un anumit grad de certitudine, care vine din trecut, că dacă se întâmplă ceva, Turcia va fi în avantaj.

Kathimerini: Credeți că situația actuală are mai multe asemănări cu perioada de dinaintea evenimentelor din 1964 sau 1974?

Ryan Gingeras: Nu uitați de evenimentele din ’55. Lucrurile stau oarecum diferit pentru că evenimentele din ’55, ’64 și ’74 au fost legate de Cipru. Chiar și dacă vorbim despre ’96, contextul și punctul de plecare al crizei sunt foarte diferite. Astăzi este clar o criză creată de Erdogan, care a pus Turcia pe o traiectorie foarte concretă pentru a forța Atena să-i accepte revendicările. Adevărata întrebare este până unde mai exact este dispus să meargă Erdogan.
Rador