Întâlnirea de la Havana între capi importanți ai Bisericilor Ortodoxă și Catolică, Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Moscovei, va da apă la moară celor care se luptă pentru unificarea tuturor religiilor. O unificare a creștinismului ar fi un început promițător. Declarația comună (extrem de largă dar nu atât de cuprinzătoare) arată însă că, cel puțin deocamdată, nu se poate vorbi decât de un prim contact între două biserici care propovăduiesc aceeași Sfântă Treime dar care nu au mai avut niciun contact de cam o mie de ani. ”Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos”, menționează cei doi corifei, în declarația comună oferită publicului după întrevederea istorică.
”Chemăm comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu”, se menționează în document, semn sigur al înțelegerii faptului că nu exodul creștinilor alungați și primirea lor fără rezervă de Europa este răspunsul la problemele globale cu care ne confruntăm.
Documentul menționează, fără echivoc, faptul că există riscul declanșării unui al treilea război mondial: ”Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu înflăcărare la Providența Creatorului lumii ca să ferească creația sa de distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă și demnă de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos”. Alăturarea celor două concepte, aleatorii pentru majoritatea dintre noi, arată atenția de care se bucură din partea capilor bisericilor creștine, prorocirile legate de izbucnirea unui război mondial având ca origine arabii.
Experiențele religioase diferite din societatea europeană a secolului XXI, evidențiate în declarația comună a Papei și a Patriarhului Rusiei pot fi considerate relevante pentru modul în care se raportează europenii la creștinism, nu numai în funcție de nivelul de dezvoltare socială, dar mai ales în funcție de tipul de creștinism practicat – catolic versus ortodox. În timp ce Patriarhul Kiril dă slavă lui Dumnezeu pentru înflorirea credinței în estul post-comunist, soldată cu ridicarea de noi biserici și înființarea de mănăstiri, contribuția Papei la declarația comună consemnează: ”Este pentru noi o sursă de neliniște limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice”.
”Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinile sale creștine. Cerem creștinilor din vestul și din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Cristos și Evanghelia sa, astfel încât Europa să-și păstreze sufletul său format de două mii de ani de tradiția creștină”. Această afirmație vine să întărească o mențiune a delimitării de orice fel de abuzuri în numele religiei: ”Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În actualele circumstanțe, liderii religioși au o responsabilitate specială de a-i educa pe credincioșii lor într-un spirit de respect față de convingerile celor care aparțin celorlalte tradiții religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de justificare prin sloganuri religioase a acțiunilor criminale. Nici o crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că <<Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii>>”.