Meseria de traducător poate să pară, la o primă impresie, soluţia cea mai bună pentru persoanele care au terminat cursurile unei facultăţi umaniste, însă nu vor să ia drumul învăţământului. Mai mulţi oameni sunt atraşi de această meserie şi ţinând cont de un preţ traduceri, nu e greu de înţeles de ce. În continuare voi prezenta modurile prin care cineva poate deveni traducător. A se reţine că simplul titlu de traducător nu va aduce automat cu el proiecte de muncă şi bani şi că e nevoie de un om competent şi serios.
Exemplul clasic este cel al cuiva care a terminat o facultate de litere, fie ca vorbim de o limbă străină în combinaţie cu o altă limbă străină, limbă straină cu limbă română, geografie, istorie etc. sau jurnalism cu o limbă străină. După absolvire, se obţine adeverinţa ori diploma de absolvire, care se trimite alături de o scrisoare de intenţie şi o recomandare către Ministerul Justiţiei. După o perioadă de 60 de zile se primeşte Autorizaţia de traducător şi interpret autorizat pentru limba sau limbile absolvite.
În cazul în care nu ai terminat o facultate umanistă, însă ştii foarte bine una sau mai multe limbi străine poţi să susţii un examen la Ministerul Culturii. Dacă acesta este trecut, se primeşte aceeaşi autorizaţie din partea Ministerului Justiţiei. Trebuie avut în vedere faptul că acesta poate să emită autorizaţii pentru ambele direcţii de traducere (de exemplu, engleză – română şi română – engleză) în domeniu juridic, pe baza diplomei de absolvire. Însă, dacă se doreşte o autorizaţie completă de la Ministerul Justiţiei, adică în ambele direcţii, va fi necesar susţinerea de examene separate la Ministerul Culturii – altfel, se obţine doar o autorizaţie pe domeniul juridic, pe direcţia engleză – română. Menţionez faptul că un examen la Ministerul Culturii este foarte dificil şi scump, însă este permis accesul în sală cu dicţionare şi laptop. Situl Ministerului Culturii oferă mai multe informaţii despre acest tip de examen. Autorizaţia care se obţine de la Ministerul Justiţiei oferă posibilitatea efectuarii de traduceri notariale şi autorizate, precum certificate de naştere, diplome, bilanţuri, dosare pentru emigrare şi rapoarte – cu alte cuvinte, tipurile de documentaţie care necesită legalizarea de către un notar public mai târziu.
O altă variantă se referă la posibilitatea de a deveni doar traducător specializat, nu şi traducător autorizat. Această posibilitate se referă la traducătorii care ştiu foarte bine limba română, o limbă străină şi au cunoştinţe importante într-un domeniu de activitate specializat, precum arhitectură, IT, economie, juridic etc. În acest caz nu este nevoie de niciun fel de document oficial care să ateste faptul că ştii să te ocupi de o traducere. Ai nevoie doar de cunoştinţe bune în limba respectivă şi în domeniul pe care doreşti să te axezi.