Intrebare retorica…
De multe ori, oamenii casatoriti ce au fost inselati, striga in sufletul lor devastat de gelozie, amaraciune, revolta, tristete, lacrimi, ura, lehamite de orice ii mai inconjoara, se intreaba retoric : de ce te-ai mai casatorit cu mine, daca m-ai inselat? De ce-ai mai jurat, in Casa lui D-zeu, credinta pana cand moartea ne va desparti? De ce nu pleci la el/ea, cu care m-ai inselat? De ce mai stai langa mine, iubind pe altul/alta? De ce nu ai curajul sa pleci sau sa ma lasi sa plec?
Cand iubirea nu mai exista, e firesc sa fii tentat sa cauti in alta parte. Dar cand iubesti, de ce o faci? De ce dupa ce ai inselat, nu raspunzi la nici una din intrebarile de mai sus? De ce nu pleci inapoi in bratele iubirii tale cu care ai inselat? Ce te tine? Situatia? Banii? Copilul? Interesul social? Sau poti pune cinstit degetul pe rana, spunand : pur si simplu, din lipsa de scrupule!… Poti raspunde astfel sau, desigur, te vei eschiva, tragand totul pe turta ta, cum fac toti ceilalti?…
De ce am inselat? Pentru ca am fost un las, un perfid, un om fara scrupule in acel moment. Josnic si cinic, am dat seara Sarutul lui Iuda, mangaind, dulcegarind, dar nu si sex! Pai, brusc aveam o ” ameteala ” de ma clatinam pe picioare si am fugit repede la baie sa fac un dus sa-mi mai ” revin „… Dar pentru sex, eram deja prea obosit. In ciuda unor mangaieri pornite din dorinta… Doar un sarut de noapte buna!… ” Jobul ” fusese mai obositor in ziua aceea… Apoi viata s-a reluat…
Trecuse vremea cand ne iubeam. Doar sex… Sex in draci, lua-l-ar dracii!… Treptat priveam ochii inocenti ai fetitei de doar 5 anisori… Ceva din privirea ei tinta in ochii mei, parca era de om matur si acuza minciuna si marsavia mea!… Dupa 2 luni, a venit Craciunul. In Ajun, m-am mascat in Mos Craciun si dupa ce sotia a incarcat bradul, eu am intrat batand la usa si poftit inauntru. Fetita, purtand o rochita de catifea rosie dantelata pe margini, s-a facut rosie la fata, precum rochita.
Asa o emotie avea! Glasul sacadat, gatuit de emotie, n-a putut rosti poezia pe care a invatat-o de la tati. Inima i-o luase razna complet. I-am lasat repede cadourile, am laudat-o si-am zbughit-o pe usa afara! Sotia se incruntase, privind-o agitata! Ne-am temut ca i se va face rau copilului!… Niciodata nu mai venise Mos Craciun ” in persoana ” la ea acasa…
Dupa vreo ora am revenit acasa, fara costumul Mosului, imprumutat de la garderoba Teatrului National.
Fetita, mult mai linistita acum, mi-a sarit, ca de obicei, pe genunchi, chiuind si laudandu-mi-se cu darurile primite. Apoi, a inceput sa insiste sa-i povestesc cine este Mos Craciun si de unde vine el la fiecare copil. Dupa ce i-am spus eu numai abureli, cate-n luna si-n stele, ea m-a privit din nou tinta in ochi : ” – Tati, de ce spunea nenea ala afara ieri, ca Mos Craciun e o minciunica? Tu nu-mi spui niciodata minciunele, ca tu esti tatutu’ meu, nu…? Da pup! ” ..
I-am dat pup pe fruntea micuta. Gandurile au plecat insa deja spre neant… Minciunica… Am privit in directia sotiei, dar cu o privire in gol, prin ea, departe de ea… ” – Trebuie sa-ti vorbesc dupa Craciun, fara fetita de fata.”, i-am soptit pierdut…
Intre Craciun si Anul Nou, i-am marturisit totul… A ramas o clipa privind si ea in gol… Doua randuri de lacrimi s-au rostogolit ca fulgerul, de pe obrazi, pe genunchi… Cuvintele nu-si mai aveau rostul. A cugetat ca pentru ea :
„- Nu mai eram noi… De mult… Stiam asta… Era doar o chestiune de timp… „. In dupa amiaza aceea, a luat copilul si a plecat la parintii ei. Am petrecut Anul Nou singur, fara nici un suflet langa mine… Nu meritam nimic. Dupa Anul Nou, a revenit. Ma inselase in noaptea de Revelion! Am acceptat realitatea. N-aveam ce face. Dupa vreo 3 luni, viata noastra a luat o intorsatura stranie, despre care nu voi vorbi. Dar de inselat marsav si pervers, m-am lecuit. N-am divortat din cauza asta.
Dar de inselat, nu voi mai insela niciodata… Am primit reversul medaliei si oricat de vinovat am fost si oricat de mult am meritat asta, am primit pedeapsa nu senin, ci cu multa tristete si amaraciune in suflet… Nu-i voi mai face nimanui una ca asta… Prefer singuratatea in locul tradarii. (trimis de catre un cititor fidel al blogului www.locco.ro)