Actualitate, Stiri

Un timişorean nu poate uita că, în urmă cu 24 de ani, la Revoluţie, a fost în bătaia armelor

Clipe de groază: „Cădeau oamenii împuşcaţi lângă mine”

revolutie TM
Cătălin Regea (foto medalion), într-o fotografie făcută în urmă cu 24 de ani, în timpul evenimentelor din Timişoara

  Avea numai 20 de ani, când a participat la cel mai înfricoşător eveniment care i-a fost dat să vadă. Cătălin Regea (44 de ani) îşi aduce aminte de clipele de groază trăite acum exact 24 de ani, când în Timişoara se scria istoria.

Cătălin Regea se numără printre puţinii revoluţionari din Timişoara care se consideră norocoşi: a scăpat ca prin urechile acului din cătările armelor. “Eram student în anul II, în aceea vreme, şi gustasem deja din foamea de libertate. Vorbeam clandestin cu nişte prieteni din Germania, care îmi povesteau ce înseamnă libertatea. Mi se părea fascinant”, povesteşte acesta. Poate tocmai de aceea, în dimineaţa de 17 decembrie, după ce auzise, din vorbă în vorbă, că manifestările care îl susţineau pe pastorul Tökes se extind, a ieşit în stradă, pentru a elibera România de comunişti. “Am trăit evenimentele din toate colţurile oraşului. Am urcat în balconul de la Operă cu pancarte, pentru a încuraja lumea să strige: «Jos Ceauşescu». Câţiva colegi ne mobilizasem într-un grup care organiza filtre. Încercam să legitimăm lumea, pentru a depista teroriştii”, îşi aminteşte timişoreanul.

Din 17 decembrie, a colindat tot oraşul, se ascundea în catacombe, în tufişuri şi se deplasa pe burtă. A simţit panică atunci când se trăgea în jurul lui, din toate părţile. Cătălin Regea spune că momentele cele mai terifiante au fost cele în care vedea cum oameni, aflaţi la distanţă de câţiva metri de el, cădeau împuşcaţi.

“Era masacru. N-am să uit niciodată cum împuşcau oamenii din TAB-urile armatei. Nu conta că erau femei sau bărbaţi. După ce îi puneau la pământ, le culegeau trupurile, le aruncau într-o Dacie verde şi dispăreau fără urmă. Mi-am pierdut un camarad, la numai câţiva metri de mine. Nici măcar nu apucasem să vedem de unde s-a tras. A fost un coşmar”, îşi amineşte revoluţionarul. Bărbatul spune că se consideră norocos – el a scăpat din bătaia puştii de mai multe ori şi a rămas în viaţă din Revoluţie. “M-am bucurat din plin de libertate după 1989 – în memoria celor care şi-au dat viaţa pentru asta”, a încheiat Regea.

 

 

 

blank