De-a lungul ultimului secol, poziția și influența intelectualilor în societatea românească au cunoscut multiple și semnificative transformări. În perioada interbelică, de exemplu, unii dintre cei mai recunoscuți și respectați intelectuali români ai vremii au sprijinit mișcarea fascistă a Gărzii de Fier.
În contrast puternic, după Revoluția Română din 1989, intelectualii s-au angajat activ în eforturile de consolidare a democrației și de apărare a drepturilor omului. Această nouă orientare a atras însă consecințe nefaste: au fost supuși unor persecuții continue, acte de intimidare și campanii de calomniere orchestrate prin intermediul presei și televiziunii, dominate la acea vreme de forțe considerate pro-socialiste și pro-ruse.
Astăzi, peisajul s-a schimbat din nou, odată cu expansiunea rețelelor de socializare. Se constată o diminuare a capacității tradiționale a intelectualilor de a influența opinia publică. Ne confruntăm cu „teritorii necunoscute, pline de provocări și temeri”. În acest context complex, devine esențial ca fiecare dintre noi să își mențină încrederea, să creadă cu tărie în valorile fundamentale și în capacitatea noastră colectivă de a înfrunta și modela viitorul.
Pe măsură ce scena politică românească se pregătește pentru un nou ciclu electoral prezidențial, un spectru tot mai întunecat planează asupra integrității acestui proces fundamental al democrației noastre. Asistăm, cu o îngrijorare ce ar trebui să se transforme în alarmă națională, la ceea ce pare a fi un manual școlar al interferenței străine, unde actori diverși, uniți în adversitatea lor față de o Uniune Europeană puternică și o Românie suverană, își dispută influența. Nu mai este vorba de simple speculații, ci de o realitate tot mai palpabilă, cu implicații profunde pentru viitorul nostru.
Ceea ce frapează și dezarmează este metamorfoza unor actori internaționali. Statele Unite, națiunea care decenii la rând a simbolizat pentru mulți farul libertății și democrației, par acum, sub noile sale conduceri, să cocheteze periculos cu tactici ce amintesc de manualul opresorilor. Intervențiile în procesele democratice, nu doar în România, ci la nivel global, prin încurajarea voalată sau directă a extremismelor de diverse culori, sunt semnale de alarmă pe care nu le putem ignora. România, din păcate, pare a fi considerată „veriga slabă”, un teren fertil pentru exercitarea unor presiuni evidente și concentrate, menite să ne submineze parcursul european.
Pe de altă parte, umbra lungă a Kremlinului nu a dispărut niciodată cu adevărat de pe cerul României. Actualele manevre par să ne retrimită în timp, într-o epocă ceaușistă în care, deși dictatorul se erija într-un naționalist și comunist independent, brațul Moscovei acționa insidios. Să nu uităm că, deși rușii au contribuit la căderea regimului în 1989, influența și propaganda lor au rămas o constantă, adaptându-se vremurilor.
Anii ’90, sub regimul Iliescu, au fost marcați de o prezență dominantă a așa-numitului „partid rus” în jocurile politice interne. Iar odată cu instalarea erei Putin, după anul 2000, această rețea de influență nu doar că a fost reactivată, dar a căpătat o îndrăzneală și o sofisticare sporite, alimentată de intensul război hibrid pe care Rusia îl poartă, fără menajamente, împotriva întregii Europe. România, prin poziția sa strategică și vulnerabilitățile sale istorice, devine o țintă predilectă.
Adăugăm la acest tablou sumbru și implicarea activă a extremei drepte europene, care vede în destabilizarea și fărâmițarea Uniunii Europene un obiectiv principal, și avem imaginea completă a unui asediu concertat.
Ce este de făcut? În fața acestei ofensive multidirecționale, naivitatea și pasivitatea sunt cei mai mari dușmani. Este imperativ ca societatea românească, de la simpli cetățeni la instituțiile statului, să conștientizeze gravitatea acestor amenințări. Transparența proceselor politice, întărirea mecanismelor de apărare împotriva dezinformării și a operațiunilor hibride, și, mai presus de toate, o unitate națională în jurul valorilor democratice și a interesului strategic al României sunt singurele noastre arme. Altfel, riscăm ca viitorul să nu ne mai aparțină, ci să fie dictat din cancelarii străine, mai mult sau mai puțin prietenoase.