Despre Marin Sorescu unii cred că a fost primarul lor
Pe şoseaua Bucureşti – Ploieşti, în apropiere de Săftica, pe de o parte, şi Ciolpani, pe de alta, se află localitatea Tâncăbeşti. Mai demult, ea era cunoscută graţie unui centru de copii cu dizabilităţi, care funcţiona aici. Acum, Tâncăbeştiul este în alt mod diferit: din şoseaua principală s-au făcut, în ultimii ani, străzi laterale, care au, fiecare, câteva case. Şi fiecare străduţă poartă numele unui poet sau scriitor român. Numai Şoseaua Bucureşti Ploieşti şi Strada „Bisericii” fac notă discordantă. În rest, aici se întâlnesc străzile: „Ion Creangă”, „George Bacovia”, „Marin Sorescu”, „Marin Preda”, „Barbu Ştefănescu Delavrancea”, „Camil Petrescu”. Se vede treaba că, acela care a pus aceste nume e unul pasionat de literatură. Şi, poate şi locuitorii satului citesc la Tâncăbeşti cu mult peste medie. Aşa m-am gândit eu, cu apreciere vădită pentru inedita situaţie. În capul Străzii „Marin Sorescu”, stă şi fumează un bărbat de vreo 30 de ani. Opresc maşina şi-l întreb cine este cel care a dat numele respectivei străzi. Omul are mirarea încrustată pe faţă şi răspunde: „Nu ştiu, cred că a fost unul de la primărie, de la noi. Da, cred că primarul… Nu m-a mai întrebat nimeni o aşa întrebare!”
Demult, Marin Sorescu credea că poezia românească este o Americă şi aşteaptă să fie, precum America, descoperită. Unii nu l-au descoperit pe el nici până azi. „Ţin locul unei pietre din pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabilă confuzie…”Tonciu, bucură-te. Scoate vinul, pune masa, cheamă lăutarii. Mai ai fraţi întru ale necunoaşterii spirituale…