Cele două mari companii de infrastructură ale lui Dorinel Umbrărescu au raportat pentru 2012 cifre de afaceri și profituri în scădere, iar investițiile publice tot mai subțiri prefigurează un an încă și mai prost.
Spedition UMB şi Tehnostrade (în asociere cu italienii de la Carena) au inaugurat în toamna anului 2012 lotul 1 din autostrada Timişoara-Lugoj (în lungime de aproape 10 kilometri) cu şase luni înainte de termen. Pentru România ultimilor 23 de ani, a fost prima şi, până în prezent, singura lucrare de anvergură terminată mai devreme decât era prevăzut.
Însă modul în care au lucrat cele două companii ale lui Umbrărescu nu a atras întotdeauna laude. În aprilie 2011, asocierea Spedition UMB, PA&CO International, Euroconstruct Trading şi Com-Axa, care executa tronsonul Moara Vlăsiei-Ploieşti din autostrada Bucureşti-Ploieşti, a fost ameninţată cu rezilierea contractului de către ministrul Anca Boagiu, după ce consorţiul oprise lucrările şi ceruse o suplimentare a preţului iniţial cu 47%.
În minte cu proaspătul exemplu al eliminării francezilor de la Colas de pe autostrada Cernavodă-Medgidia pentru motive similare, cele patru companii au renunţat la solicitări şi au terminat construcţia pentru suma stabilită la licitaţie.
În acelaşi timp, firma patronată de Umbrărescu a fost singura care a terminat porţiunea ei încă din decembrie 2011, circulaţia fiind deschisă abia în vara anului trecut. Unul dintre proiectele care nu pot fi trecute însă în categoria reuşitelor a fost reabilitarea DN7 între Sebeş şi Nădlac între 2008 şi 2009, pentru 63 de milioane de euro. Încă din iarna lui 2010, gropile au apărut pe o bună porţiune din drumul proaspăt reparat de Spedition UMB, fenomen repetat şi în anii următori.
Zzvonuri, mai mult sau mai puţin întemeiate, au apărut privind legăturile dintre Umbrărescu şi diverşi politicieni ori demnitari locali sau de la centru. Gura lumii spune că astfel de relaţii sunt vitale pentru obţinerea de contracte cu statul şi pentru garantarea unui tratament blând pe parcursul derulării acestora. În 2009, de exemplu, presa a descoperit că omul de afaceri a oferit o sponsorizare de jumătate de milion de lei echipei de raliu în care era copilot Victor Ponta.
Că la mijloc a fost ajutor din partea unor oameni politici, un management bun, efectul de bulgăre de zăpadă al forţei financiare acumulate în două decenii de afaceri sau o combinaţie între acestea trei, cert este că, de câţiva ani buni, Spedition UMB şi Tehnostrade au o cifră de afaceri cumulată care le situează pe primul loc în rândul constructorilor locali de infrastructură de transport.
În 2012, de pildă, au totalizat venituri de 1,16 miliarde de lei şi un profit brut de 200 de milioane de lei. Oricât de impresionanate ar fi aceste cifre, avem de-a face cu o scădere importantă: în 2011, grupul UMB avea o cifră de afaceri cumulată de 1,36 miliarde de lei şi un profit brut de 340 de milioane. Unul dintre principalii competitori pare a fi Straco Grup, companie care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 872 de milioane de lei, dovedind că, în anumite condiţii, ar putea ameninţa poziţia de lider a lui Umbrărescu. Asta mai ales că, la mijlocul lui iulie, antreprenorul din Bacău a anunţat că este silit să dea afară circa 3.000 de angajaţi după ce firmele sale au pierdut o serie de contracte.
Falimente răsunătoare
Dar anul 2012 nu a venit doar cu rezultate financiare în declin. Câțiva din regii asfaltului și-au văzut anul trecut firmele îndreptându-se spre faliment. Cel mai celebru caz este, desigur, cel al lui Nelu Iordache. Patronul Romstrade a fost arestat preventiv și apoi trimis în judecată sub acuzațiile de fraudă cu fonduri europene (mai exact, el ar fi redirecționat ilegal peste 31 de milioane de lei din banii primiți pentru construcția tronsonului de autostradă Pecica-Nădlac spre alte companii ale sale, în principal spre transportatorul aerian Blue Air), înșelăciune, fals, spălare de bani și delapidare. În consecință, Romstrade, care încheiase 2011 cu o cifră de afaceri de 540 de milioane de lei și un profit brut de 20 de milioane de lei, și-a văzut reziliate toate contractele cu CNADNR și a intrat în insolvență, cu datorii de peste trei miliarde de lei.
Mai puțin cunoscute, dar la fel de grave au fost problemele grupului de firme Izometal-Confort deținut de timișoreanul Georgică Cornu. De la 525 de milioane de lei cifră de afaceri şi 13 milioane de lei profit brut în 2011, constructorul Confort SA s-a prăbușit anul trecut, potrivit datelor oferite de Minsiterul Finanțelor, la 254 de milioane de lei cifră de afaceri şi 101 milioane de lei pierdere netă. În septembrie 2012, instanța a aprobat intrarea în insolvență a companiei. „Dacă băncile ne-ar fi creditat mai departe, am fi putut evita această reorganizare. Dacă nu există înțelegere din partea creditorilor, nu ai ce să faci. Ești la mâna lor“, explica Georgică Cornu.
Zvonuri de faliment au început să circule și despre brașovenii de la Vectra Service. La Tribunalul Brașov există pe rol cel puțin patru procese inițiate de creditorii companiei prin care aceștia solicită intrarea în insolvență a acesteia, următoarele termene de judecată fiind programte pentru octombrie. Datele financiare ale Vectra Service arată că în 2012 firma a raportat o cifră de afaceri de 188 de milioane de lei, un profit brut de 1,2 milioane de lei, active de 298 de milioane de lei și datorii de 180 de milioane. Cu alte cuvinte, dacă și-ar încasa facturile la timp, cel mai probabil că Vectra și-ar putea vedea liniștită de treabă.
Răzbunări politice sau incapacitate?
Însă cum statul este principalul (în unele cazuri chiar singurul) client al constructorilor de infrastructură, recuperarea la timp a banilor cheltuiți este aproape o utopie.
În ultimele luni, cu mici excepții, aproape că nu s-au mai lansat decât licitații pentru întreținerea și repararea drumurilor existente. Lipsa finanțării (ori, în unele cazuri, răzbunările de ordin politic) au făcut ca numeroase proiecte începute să fie suspendate. Grupul UMB este una dintre cele mai celebre victime ale acestor decizii. Deși a câștigat licitația pentru realizarea unui tronson de nouă kilometri din Autostrada Transilvania (între Gilău și Nădășelu) pentru 260 de milioane de lei fără TVA și a și semnat contractul în aprilie, a rămas fără lucrare două luni mai târziu. Potrivit ministrului marilor proiecte, Dan Șova, contractul a fost reziliat, urmând ca autostrada să fie realizată din fonduri europene sau în parteneriat public-privat.
Dorin Umbrărescu pare a fi interesat și de acest din urmă mod de realizare a autostrăzilor, promovat intens în ultima vreme de guvernanți. Spedition UMB și Tehnostrade au depus la începutul anului o ofertă pentru construcția și administrarea în PPP a autostrăzii Comarnic-Brașov, însă surse din CNADNR ne-au precizat că Umbrărescu nu are şanse în faţa francezilor de la Vinci. Costul imens al investiției (estimată la peste un miliard de euro), accesul la finanțare (deşi Umbărescu a cumpărat, în aprilie, ATE Bank România pentru 10 mil. euro) și faptul că, până în prezent, în România nu a fost dus la bun sfârșit niciun fel de proiect similar pun, însă, totul sub un mare semn de întrebare.