Intr-o epoca in care pragmatismul e la putere chiar si in viata persoanla, in care sentimentele par a nu mai exista si in care romantismul este considerat ceva desuet si chiar de prost gust, multe femei, mai ales cele inselate sau parasite pentru alta, sunt auzite adesea sustinand ca barbatii nu au suflet.
Cele cateva randuri asternute pe….internet de un barbat, Paul Teodorescu pe numele lui de ziarist, vin sa le contrazica pe cele care nu mai cred in faptul ca „si baietii plang cateodata” si aduc o raza de sperante fiicelor Evei care inca mai cred in iubirea adevarata,in cea sufleteasca, in romantism si in tandrete.
„Aş închide ochii şi aş visa cum plutesc deasupra pământului. Aş simţi din nou acea senzaţie de măiestrie în a mă mişca vertical. Mâna ei pare o aripă de înger. Mereu mi-am imaginat că dacă m-ar lăsa să-mi aşez capul în palma ei, aş auzi zborul. Atunci n-aş mai avea nevoie de nimic. Aş închide ochii şi aş visa cum plutesc deasupra pământului. Aş simţi din nou acea senzaţie de măiestrie în a mă mişca vertical. M-aş ridica, apoi aş veni în picaj aproape de suprafaţa pământului. Aş evita atingerea pentru a mă ridica iar. Mâna ei mă adoarme seara, îmi ia durerea când se ascunde în mine. Mâna ei e cel mai bun doctor de pe pământ, fiind legată direct de suflet. Pare o fiinţă cu o viaţă specială, cu gânduri, cu bucurii. Se apropie elegant de ceaşca de cafea, degetele prind toarta din porţelan, o îmbrăţişează, iar apoi ridică recipientul fierbinte spre gură. E un balet care-mi aprinde imaginaţia. Îl privesc fără să scot un sunet. Îmi doresc să mă lase în fiecare sâmbătă dimineaţa să mă bucur de felul cum îşi savurează cafeaua. Mâna ei nu mai fumează, acum doar mângâie, alungă dureri, răsfoieşte cărţi. Dacă o zi nu o văd, simt că-mi lipseşte, iar unghiile colorate precum solzii unor peşti mitologici se agaţă de simţurile mele răvăşite. Mâna ei mi-a prins creierul într-un cleşte cald şi nu-mi mai dă voie să mă gândesc decât prin propriile ei simţuri. Sunt prizonierul unei mâini pe care o ador şi care mă ajută încă să zbor.”