Life, Stiri

Mânăstirea devenită puşcărie, prin ordin de la Cuza

Exclusivitate

Mânăstirea devenită puşcărie, prin ordin de la Cuza

A fost 24 ianuarie şi, după cum ştim, unii au sărbătorit această dată, alţii nu. Dă-o-ncolo de unire a principatelor, poate că şi-au spus. Dă-l încolo şi pe Alexandru Ioan Cuza. Ce mare lucru a făcut el, de-l aminteşte istoria… El a unit două principate, Băsescu a dezbinat nişte milioane bune de români. Deci, care e mai tare? În felu-mi propriu, gazetăresc, ţin să vă povestesc la zi de aducere aminte, o istorie inedită şi frumoasă. Una pe care n-aţi mai auzit-o şi n-aţi mai aflat-o altundeva. Despre Alexandru Ioan Cuza. Şi, în acelaşi timp, despre Caragiale. Am aflat-o la o documentare în comuna Ion Luca Caragiale, fostă Haimanale, din judeţul Dâmboviţa, când încercam să scormonesc prin urmele lăsate de Caragiale în acea localitate şi are, cum ziceam, legătură cu Cuza.

 

„Ocnă să se facă de azi acest sfânt lăcaş”

Ion Luca Caragiale a fost al întregii naţii, a fost al Ploieştiului şi al ploieştenilor, în mod special, dar a fost şi al unei mici localităţi, unde a văzut lumina ochilor. De vreo 400 de ani, se află la graniţa actuală dintre judeţele Prahova şi Dâmboviţa localitatea Ion Luca Caragiale. Aici avea să se nască – mereu contemporanul nostru – Caragiale. În căsuţa obişnuită acestor locuri, nenea Iancu nu a stat decât patru ani, mutându-se apoi cu familia la Ploieşti. Dar în cei patru ani, Caragiale s-a jucat, cum spun azi localnicii, “ţurca” şi “lapte gros” cu copiii de român, dar şi cu cei de rrom, care trebuie spus, la vremea aceea existau cu duiumul la Haimanale. Nu că azi n-ar mai fi. Dar chiar mai mulţi ca azi… Uneori, ceata de copii dădea o fugă la Mânăstirea Vornicu din marginea comunei şi trăgea cu ochiul la călugării care trebăluiau în spatele zidurilor. Lăcaşul atrăgea ca un magnet puştimea din sat. Aici puteau fi văzuţi călugări cu straie negre, cu bărbi stufoase şi lungi până la brâu, cu priviri pierdute şi, uneori, tulburi. Pe vremea copilăriei lui Caragiale se zvonea că monahii sunt uneori, în nopţile întunecate, furi la drumul mare. Mai târziu, când Alexandru Ioan Cuza se afla prin aceste locuri, s-a confirmat: călugării au încercat să-l prade de bani şi arme chiar pe domnitorul ţării, aflat în găzduire la mânăstire. Prinzându-i asupra faptului, Cuza s-a supărat şi a decretat: „Ocnă să se facă de azi acest sfânt lăcaş, căci cei care stau aici nu merită să trăiască într-o mânăstire, ci să fie închişi ca nişte hoţi ce se află!” Şi, conform noii sortiri, în locul ei funcţionează azi Penitenciarul Mărgineni, unde sunt închişi bărbaţi care, ca şi călugării aceia de demult, au căzut la păcate grele.

Caragiale, după cum îşi amintesc sătenii bătrâni, care ştiu acest lucru de la înaintaşii lor, nu s-a întors la Haimanale, când a ajuns “mare” decât o dată.