Traian Băsescu şi domnul Cristian Tudor Popescu sunt doi oameni care par a avea educaţie, idei, convingeri şi atitudini diametral opuse. Nu se intersectează niciunde, de la politică şi până la sport.
Mai avem o problemă care trebuie spusă şi care face dificilă integrarea romilor nomazi: foarte puţini vor să muncească. Mulţi dintre ei, în mod tradiţional, trăiesc din ce fură. (Traian Băsescu)
Astă-toamnă am participat la Paris la o întâlnire internaţională. Cea mai neplăcută situaţie de care m-am lovit a fost confundarea, voită sau nu, a ţiganilor autori de infracţiuni pe bandă rulantă în Franţa cu români. M-am străduit cât am putut să explic că aceşti ţigani hoţi, cerşetori, criminali, nu au legătură cu românii. Că au o cultură internaţională a fărădelegii, proprie etniei lor, căreia trebuie să-i facă faţă întreaga Europă, nu România de una singură. (Cristian Tudor Popescu)
Întâi de toate, poate nu ştie domnul Cristian Tudor Popescu că în Franţa atitudinea considerată corectă este raportarea la cetăţenie, nu la etnie. Din această perspectivă, romii, românii, maghiarii din România, cu paşaport românesc, sunt toţi la fel de români.
În al doilea rând, poate că domnul Cristian Tudor Popescu are memorie selectivă şi trebuie să i se reamintească de românii, etnici români, care comit infracţiuni pe bandă rulantă, care sunt hoţi şi criminali, fie ei politicieni, oameni de afaceri sau simpli cetăţeni. Condamnaţi sau încă nu. Despre unii a scris deja, despre alţii, desigur, va scrie. Au ei legătură cu românii? Cu ceilalţi români? Este definitoriu pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce au săvârşit faptul că sunt etnici români? Este de bun-simţ să considerăm că nu. Între românul Cristian Tudor Popescu şi românii Mircea Băsescu sau Mihai Gâdea este tot atâta legătură cât între orice rom de rând şi Bercea Mondialul sau Dorin Cioabă. Adică 0. Probabil fiecare se simte la fel de puţin reprezentat.
Citește întreg articolul aici.