Credinciosi si necredinciosi
Credinciosii arata cu degetul spre necredinciosi, iar necredinciosii fac acelasi lucru, dar in sens contrar! M-am intrebat insa adeseori: cu ce il deranjeaza pe un om daca un alt om isi permite sa creada intr-o forta mai presus de noi?
Oamenii pot evolua chiar si daca au o credinta, o religie! Dovada? De la caverne si pesteri, au ajuns in spatiul cosmic, avand fiecare religia si credinta lui!… Si inca mai exista religiile, iar progresul si stiinta continua sa evolueze! Nu religia ii face rau omului, ci propria constiinta (redusa sau inexistenta) si rautate innascuta!
Ce credeti, am fi mai buni daca am renunta la orice credinta si religie…?
Caci un lucru sa fie clar : credinta in evolutia reala, din punct de vedere spiritual, a unui om nu presupune nicidecum renuntarea la vreo religie, ci o munca interioara de cunoastere a propriei entitati! Daca renunt la simbolul luminii sufletesti, personificat in Dumnezeu, nu-mi mai ramane decat o lume exterioara, intunecata, plina de rautati gratuite, invidie, ura, perfizie si ipocrizie. Unde mai gasesc un colt de liniste? Doar in sufletul meu, iar suportul imi este sursa de Lumina spirituala.
O sursa de Lumina, care mi-a dat mereu puterea de a infrunta rautatile lumii pe care le-am amintit adineauri. Ma duc la bucatarie si mananc. Ma duc la job si castig bani. Ma duc la cafenea si beau o cafea, desi nu e mai buna decat cea de acasa, dar locul e altul! Insa pentru suflet ce si unde gasesc? Nicaieri! Absolut nicaieri! Prieteniile si familia imi tin de cald in suflet doar pe moment.
Apoi ma pierd placut in cautarea interioara a Luminii, care-mi lumineaza mereu Calea, Adevarul si Viata!… Pentru nimeni si nimic nu voi renunta la acea Lumina, la acel Dumnezeu!… Dar : domnule, oricine ai fi! Acum judec de pe partea cealalta a taberei si va intreb : voi stiti ce este o trauma mecanica spontana cranio-cerebrala? Eu am luat-o pe coaja cu o coada de lopata, pe la spate! Am simtit, va spun drept, o strafulgerare, fara durere, apoi totul mi s-a intunecat inainte… Jur ca n-am vazut nici un rahat, nimic, nici o viata dupa moarte! Mai mult: nu numai ca era un neant si un negru absolut, dar nici macar atat!… Tipului i-am platit polita cu varf si indesat!
Dar, ma intreb si acum : si totusi necredinciosii astia n-au si ei dreptate-n pana mea? Pai, daca tie, avand creier ti s-a rupt complet filmul, atunci judeca asa : tu, avand creier activ, nu ti s-a aratat nimic, atunci noua, decedatilor, ce ni se arata, neavand creier deloc…? Ma gandesc :
Cred ca exista ceva DUPA, dar noi nu putem simti, ci ne trezim deodata in alta lume, intrebandu-ne de ce ni se intampla asa si nu altfel? Astfel, totul va reincepe! Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam? E mai bine sa ne nastem mereu pentru a nu afla! Eu cred, dar n-am aflat! Cand am fost anul trecut dupa Cheile Bicazului si am intrat in Bicaz Chei, lumea s-a intors… Doua cruci metalice zaceau alaturi de peretele vertical. Fusesera candva 2 alpinisti, sot si sotie! Sotului aflat mai sus, i-a sarit pitonul din stanca si in cadere a smuls-o si pe nevasta-sa… Oamenii, pe la cascada Duruitoarea, in drum spre cabana Dochia, povesteau ca in mai multe randuri, cainii latrau in miez de noapte, fara un motiv aparent… Nu cred pana nu vad… Dupa parerea mea, nu exista viata dupa moarte! Dar dupa o alta parere a mea, imi spun : mai bine sa nu cred si sa existe, decat sa existe si sa ma intreb : unde sunt…? Daca nu exista, n-am pierdut nimic!
Dar daca exista, mi-am pierdut sufletul… Asta e… Priviti viata reala! Unii stiu multe, altii nu stiu nimic… Dar eu si amicii mei de nopti albe, ne spunem: ai accepta sa te loveasca unul pe strada si tu sa stai cu mainile in san? / – Nu, as riposta instantaneu, fara drept de apel… Si totusi! Stiu ca nimeni nu ma ia in seama! : Si totusi stiu ca nu trebuie sa reactionezi! Dar justitia, cand a conceput legea, a instituit interzicerea dreptului de a-ti face dreptate singur! Nu-mi place sa vad asta sau s-o fac eu insumi, de aceea m-am retras. Necredinciosii au doar manualele, noi avem credinta! ” -Toma, tu ai vazut si-ai crezut! Fericiti cei ce n-au vazut si vor crede! „… Ce este Adevarul?…
Tot ceea ce exista sigur, e omul! Dar pe tot wap-ul, nu mi s-a intamplat sa vad vreodata un user analizand situatiile din cel putin 2 puncte de vedere! De ce? Pentru ca ii este deja prea mult gandul lui! Ce sa mai ia in seama gandul altora? Eu nu sunt absolutist, dar recunosc : nu pot distinge ADEVARUL, desi stiu ca oricare om, are macar o mica particica din el…
Repet : eu nu cred ca exista Dumnezeu! Dar asta pentru ca Dumnezeu pentru ei e un mos cu barba, iar pentru mine esti TU, EL, EA, VOI, NOI, TOTI! Acolo ne asteapta si-l vom afla! :) Nu cred in Dumnezeul din cer, dar cand simt o pereche de brate mangaindu-ma, stau intins langa acel trup, langa acei ochi, iarasi cad in latura intrebarilor : de ce fug si alung ceea ce vad?… / – Mah, tu in care Dumnezeu crezi de fapt?… / Privesc ochii… Mangai pleoapele… Sarut intentionat genele, pentru a se inchide instinctiv ochii, apoi zambesc… Cum sa cred in Dumnezeu din cer, cand Lumina este langa mine, culoarea aceea a ochilor, capul asezat si adormit pe umarul meu…
Iar eu, avand o pasiune bolnavicioasa de a ma juca in parul ei, rotind aratatorul si facandu-i carlionti, imi spun : vezi cine e Dumnezeu? TU!… Apoi, pana adorm, caut LUMINA… Iarasi ma simt fara sens… Iarasi ma simt singur… Iarasi spun : sunt dracos, spun multe cuvinte dureroase… Imi reprosez… Si iar nu ma mai regasesc… Iar ma simt un nimic… Un zero taiat in patru… Placerile carnale mi-au intunecat adeseori mintea… Dar, recunosc :
Am noroc ca sunt tot atat de prost, cum m-au considerat si cum au avut dreptate ceilalti… Sunt dezorientat si bulversat in neantul dorintei de Lumina… Dar a doua zi, in loc de Lumina, aprind veioza si dau telefoane invitand ” la taclale ” persoane, altele decat pe Dumnezeu. As vrea sa fiu singur pentru totdeauna… Atat de singur…