„Vin in continuare, de acasa, adolescenti care in momentul respectiv au avut arsuri superficiale sau nu au avut nimic si vin acum cu complicatii pulmonare pe care noi le tratam de urgenta. (…) Daca niste copii sanatosi, care au avut poate o arsura de unu la suta, ceva insignifiant, si dupa cinci zile se prezinta la spital cu traheobronsita si cu tulburari grave de arbore traheobronsic, ce se intampla cu cei care au 30 – 40 – 70 – 80 la suta arsuri? Tocmai asta e particularitatea cazului. Noi nu cunoastem modalitatea de a contracara, ci doar de a sustine ceea ce s-a intamplat in clipa producerii accidentului. Stim ca este un accident atipic, adica s-a produs in 12 secunde, si ca, practic, cand au venit pompierii nu au avut ce sa stinga. S-a transformat acea incinta intr-un crematoriu in care acele persoane au fost carbonizate, ca o camera de gazare, deci cu o mixtura in care in permanenta mai apar alte substante care fiecare dintre ele poate ca le-am putea contracara, dar impreuna nu stie nimeni ce se poate face cu ele.
Sunt niste efecte pe care nu le putem sustine, nu le putem cunoaste. (…) Dupa parerea mea, componenta aceasta chimica este cea mai importanta. Deci sistemul nostru ar fi putut negocia fara niciun fel de problema in conditiile unui traumatism accident colectiv normal, dar acesta are ceva supradaugat, cu care cu greu te poti lupta. Noi ne confruntam cu niste cazuri pe care reusim sa le aducem la o stare aproape buna si dintr-o data incep sa se prabuseasca. Nu este evolutia unei boli ale arsurii nomala pe care o cunoastem pana acum. Ne putem astepta la orice”, a spus prof. dr. Dan Enescu.