Ai simţit şi poate i-ai şi spus că nu mai crezi în momentele frumoase câtă vreme nefericirea ta e statornică.
Dar nu te-a luat în serios, s-a şi scandalizat asa cum face de obicei sau ţi-a spus că din nou ţi se pare, că exagerezi, că -eventual- cauţi ceartă în ciuda tuturor intenţiilor lui bune.
Nu te ascultă şi vrei să pleci. Vrei să pleci pentru că în sufletul tău lucrurile sunt clare: nemulţumirea, umilinţa, lipsa de respect şi nefericirea ta nu trec.
Şi ştii deja că lucrurile nu vor mai fi bune, indiferent câte argumente îţi dă el.
Şi totuşi nu poţi pleca. Pentru că ţi-e teamă. Teama de singuratate, teama zilei de mâine care va fi goală fară el, teama de a te dezobişnui de un anumit stil de viaţă atât de întreţinut vreme îndelungată, teama de a nu rămâne singură pentru tot restul vieţii, teama de a nu fi suficient de puternică încât să treci peste şi teama că te-ai purta întoarce. E greu. E foarte greu să găseşti resort necesar separării dorinţei de putinţă.
Insa alege sa fii fericita!