Tudor Chirilă scrie, la trei ani de la tragedia de la Colectiv, despre ce a însemnat evenimentul care a cutremurat nu doar România, ci și o bună parte din populația de la nivel mondial.
Tudor Chirilă, RĂBUFNIRE ,rabuvnire,trei ani de la colective, siguranță etc., n-au făcut nimic. Pentru că, cel mai probabil, nu au simțit nimic decât um mare disconfort că s-a întâmplat o nenorocire care le poate afecta parcursul. Nimic altceva. Un minim exercițiu de substituție sau de empatie cu victimele sau cu rudele lor ar trebui să fie suficient imbold pentru declanșarea unor schimbări reale la nivelul siguranței publice. La noi? Nimic. Totul merge cum era, doar că se încearcă fentarea legislației într-um nod mai creativ. Suntem bolnavi de indolență, dar mai ales de incapacitatea de ne gândi la celălalt. Iar asta se vede și când parcăm și când dăm din coate ca să obținem ceva și când căutăm vinovății în orice altă parte decât în curtea noastră. Mai grav este că pe copiii noștri îi învățăm că viața e o junglă în care trebuie să supravițuiască cel mai puternic și mai șmecher, nu că e o junglă în care trebuie să ai grijă de cel de lângă tine și să faci echipă cu el în speranța că va fi mai ușor de străbătut așa.
Am totuși speranța că o parte însemnată din populație a înțeles (din păcate cu prețul unei tragedii nedorite) că putrefacția morală în care se complace clasa noastră politică și cei care beneficiază în mod direct sau indirect din relația cu ea este cauza principală a condițiilor în care se trăiește în țara asta. Pe de altă parte, dacă e să fim corecți, trebuie să ne asumăm că schimbarea începe de la noi (oricât de măreț și inconfortabil ar suna) de la momentul în care refuzi să lași cinci lei portarului de la spital „ca să te parcheze” sau de la momentul în care nu ne mai lăsăm mașina pe trecerea de pietoni chiar dacă mergem să cerem schimbarea în Piața Victoriei. My two cents”, scrie Tudor Chirilă pe Facebook.