Scrisoare deschisă catre Penibil Întaiul, preafericit fără motiv”, așa începe scrisoarea lui Lucian Mândruță pentru Patriarhul Daniel, publicată pe blogul personal.
“Dragă Dane,
Am auzit că te-ai enervat. Da iarta-mă că mă adresez la persoana a II-a, nu pot să vorbesc respectuos cu toți angajatii. Da, cu angajații. Ca și dacă iei un leu din taxele mele, ești la mine pe moșie. Și ești un angajat obraznic, care te oțărăști la mine când iți zic să-ți faci treaba. Care e treaba ta și ce drept am să te invăț deși n-am pus mâma pe terfeloage să știu de ce cânți pe nas trei strofe în loc de două, pe care oricum nu le ințeleg, care oricum fac parte dintr-un rit bizantin ridicol și lipsit de conținut?
Treaba mea e sa fiu cetatean si a matale e sa indrumi institutia publica pe care o conduci in folosul celor care iti platesc salariul si confortul si ifosele.
Dar ce inseamna asta? Inseamna ca in loc sa punem noi mana pe cartile tale ferecate in argint, sa deschizi matale cartile noastre. Sa citesti si alte carti, scrise in ultimii 200 de ani, nu in primii 200. Sa citesti, sa faci conspect si sa te pui la punct cu rolul Bisericii într-o societate care nu vrea sa se intoarca in Evul Mediu, unde ai duce-o tu dac-ai putea”.
Sensul creștinismului e iubirea față de ceilalți, spusă în cuvinte puține și exprimată în fiecare zi în multe fapte. Iar aici, matale esti nul. Cu multe zerouri, cam cat alea de la Catedrala.
Tocmai de aceea, România, ca și Biserica ei au împreună nevoie de un Martin Luther. De o reformă. Nu de un Daniel cocoțat cu voie de la stâpanire pe mașinăria de liniștit mulțimea. (….)
Și poate, împreună, au nevoie de ceva ce îți lipsește cumplit și știi și tu și de aia nu ieși niciodata în public.
De ceva ce e în Biblie, dar a disparut complet din viața noastră.
Se numește HAR și nu vine ca opțional nici macar la versiunea limuzina de la Audi”, spune Mîndruță.