Mare agitaţie, mare! Mult zgomot şi multe ameninţări! în Justiţie a pus lacătul pe uşi şi refuză să se mai lase înfăptuită de către cei care, chipurile, au slujit-o cu onoare şi devotament.

Luptele din Justiţie, în România, îmbracă forme nebănuite

Halal onoare, halal devotament! Pot spune doar că aştept cu interes absenţa aceasta a justiţiei din peisajul contemporan, poate în felul acesta vom vedea şi noi o altă latură a umanităţii, în sensul că dacă ne vom mai certa cu vecinul pe o bucată de pământ vom găsi suficientă înţelepciune pentru o soluţie de compromis şi nu-mi voi mai irosi banii, timpul şi sănătatea prin săli de judecată insalubre, pe holuri înguste prost luminate şi pline de igrasie, căci aşa arată 90% dintre instanţele României şi după 30 de ani încă mai dăm vina pe slaba finanţare, că vom plăti amenda încasată pentru excesul de viteză şi vom deveni în felul acesta mai civilizaţi şi că ne vom descurca într-un fel sau altul fără această dreptate pe care ne-o împart instanţele judecătoreşti după zeci de ani, şi atunci strâmbă şi umilită.

Şi dacă ar fi doar slaba finanţare poate nu ar fi totul atât de tragic cum este justiţia la momentul actual! Problema este că avem de-a face cu o slabă pregătire profesională, dar mai ales cu un servilism de cea mai joasă speţă. Şi nu o spun eu, observatorul ce se vrea obiectiv, ci există voci chiar din interiorul sistemului care condamnă obedienţa cu care magistraţii, în dorinţa de a obţine cât mai multe privilegii şi de a se bucura de anumită intagibilitate, renunţă la principii şi la obligaţia de a aplica legea într-un mod imparţial.

Şi până la urmă, ne place sau nu să recunoaştem, magistraţii au obţinut ceea ce şi-au dorit: un statut special, privilegii şi ceea ce este cel mai important pentru ei şi cel mai dureros pentru cetăteanul român: LIPSA RĂSPUNDERII!

Luptele din Justiţie, în România, îmbracă forme nebănuite

Să nu uităm vara fierbinte a anului 2019 când Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat să se întrunească pentru a nu valida concursul pentru numirea Adinei Florea procuror-şef al SIIJ, să nu uităm răzmeriţa din anul anterior împotriva Legilor justitiţiei care i-ar fi pus în situaţia de a răspunde patrimonial pentru erorile comise. Rezultatul acestor demersuri este arhicunoscut: Legile justiţiei au rămas un vis frumos pentru un cetăţean de rând, Adina Florea a plecat de unde a venit, iar desfiinţarea SIIJ este un deziderat pentru orice magistrat care nu are chef să dea socoteală nimănui pentru activitatea defectuoasă invocând presiunea psihologică.

Este interesant cum aceiaşi magistraţi nu au invocat presiunea psihologică când lucrau în baza protocoalelor cu serviciile secrete şi când „plicul galben” era singura probă pe care îşi motivau o soluţie. La fel de interesant este cum în 2009 când au fost tăiate salariile cu 25%, când au fost eliminate alte drepturi băneşti, aceiaşi magistraţi au tăcut mâlc şi au înghiţit găluşca aruncată de Băsescu, „marele tătuc” care le-a impus-o pe Kovesi ca pe un model profesional şi pe Coldea ca pe un model uman.

Citeste si...  CSM,Condamnă "existenţa şi efectele protocoalelor încheiate între SRI şi PÎCCJ"

Luptele din Justiţie, în România, îmbracă forme nebănuite

Poate ne răspund şi nouă cum în 2009 nu le-a fost afectată imparţialitatea şi cum au putut face faţă constrângerilor materiale impuse. Sau poate cu o marionetă în fruntea DNA lucrurile au mers ca unse şi doar cei care nu se aliniau „standardelor” „beneficiau” de un mic dosar. În rest, Dumnezeu cu mila! Niciun magistrat nu răspunde pentru nimic! Nici pentru neştiinţa de carte, nici pentru corupţie, nici pentru durerea din cot!

În interviul acordat agenţiei Mediafax, judecătoarea Dana Gîrbovan spunea: Problema cu rapoartele instituțiilor europene – GRECO, MCV, Comisia Europeană – nu este doar cu privire la falsele şi nefondatele argumente aduse contra SIIJ, ci şi cu modul vădit partizan, neprofesionist şi subiectiv în care relatează situaţii de fapt din justiţia din România şi apoi le evaluează pentru a trage concluzii. O analiză comparată a poziţiilor acestor instituţii relevă erori fundamentale comune, ce se regăsesc în toate aceste rapoarte. Cel puțin o parte dintr acestea au ca sursă informaţiile eronate transmise de autorităţile române. Având în vedere acest fapt, în iulie 2019, am solicitat Ministerului Justiţiei să ne comunice în copie toate rapoartele, informările, observaţiile trimise experţilor europeni, pentru a putea verifica acurateţea acestora. Nu am primit niciun răspuns, existând o opacitate deplină a autorităţilor pe acest subiect.
În al doilea rând, Comisia Europeană susţine în raportul MCV că ‘experţii europeni’ s-au întâlnit cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ale magistraţilor, subliniindu-se ca raportul MCV pe 2019 este rezultatul unei consultări largi.
În realitate, această consultare ‘extinsă’ nu a vizat şi asociaţiile profesionale şi ONG-urile care au avut o abordare mai nuanţată cu privire la modificările la legile justiţiei, ‘experţii europeni’ consultând exclusiv asociaţiile profesionale sau ONG-urile care au criticat dur aceste modificări.”

Luptele din Justiţie, în România, îmbracă forme nebănuite

Iată cum ajung la concluzia că dacă ar fi să aleg la un moment dat în viaţa asta, aş vrea sa fiu pentru eternitate de partea celor care suferă nedreptăţile, nu printre cei care le comit, căci ar trebui să le amintească cineva şi magistraţilor că, aşa cum spunea Hendrik Willem van Loon, „respectarea drepturilor altuia constituie principala deosebire între un coţet de câini şi o societate civilizată”.

Pentru magistratul român România nu mai este nici măcar un coteţ de câini, ci doar o bucată de pământ care îi asigură bunăstarea iar cetăţeanul de rând mai poate găsi o scăpare doar la JUSTIŢIE DIVINĂ CĂCI CEA PĂMÂNTEASCĂ A FOST ÎNGROPATĂ ÎN COTEŢUL DE CÂINI!

Cotidianul .ro