Prof. Răzvan Constantinescu, de la UMF Iași pune punctul pe ”i”, în ideea proiectului de lege inițiată de liberali, în frunte cu Alina Gorghiu, conform căreia ar trebui obligați să-și plătească tratamentul bolnavii care n-au participat, în timp util, la programe de prevenție. Cei care au citit cu atenție proiectul de lege or fi gândit că ar putea fi aplicată doar după ce România, în prealabil, ar iniția un program coerent și competent de prevenție.
Prof. Constantinescu atrage atenția că ceea ce s-a propus este ”o mare ticăloșie”:
”Şmecheria cu prevenţia sau de ce este ticăloasă legea:
- În loc de finanţarea unor programe de prevenţie şi screening, se înfiinţează o nouă agenţie – Agenţia Naţională de Prevenţie în Sănătate -, cu costurile de funcţionare aferente, care va avea un buget de minimum 700 de milioane de euro (minimum 0,5% din PIB), conform Art. 6 alin. (4).
- Cu bugetul de mai sus, această agenţie va derula diverse programe de prevenţie, cuprinzând, conform Art. 8, „promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate” (lit. a), „analiza, evaluarea şi monitorizarea riscurilor pentru sănătate” (lit. b),”prevenirea şi depistarea precoce a bolilor cronice” (lit. e), „activităţi de comunicare (!)” (lit. g). Nicăieri nu se vorbeşte despre screening, toate activităţile ANPS părând a fi circumscrise unei generale educaţii sanitare a populaţiei, vaccinării şi analizelor de rutină.
- La Art. 26 dă lovitura – alin. (2): în cazul în care persoana refuză participarea la acţiunile de prevenţie de la Art. 8 alin. (1) literele a. şi b. (vezi mai sus), aceasta poate suporta parţial sau în totalitate costurile tratamentelor medicale.
Cu alte cuvinte, dacă nu particip la diverse şedinţe, consfătuiri, promovări, simpozioane, utile sau nu, sunt pasibil de plată, parţial sau în totalitate. Adică sunt obligat să legitimez acţiuni mai mult sau mai puţin justificate ale unei autorităţi administrative autonome, aflată sub coordonarea Guvernului (Art. 7 alin. (1) lit. b) şi nu sub cea a Ministerului Sănătăţii.
Ca aproape orice lege a tranziţiei noastre perpetue, şi aceasta este foarte vagă, permiţând interpretări şi abuzuri. Bunăoară, dacă refuz să particip la o consfătuire despre căile de transmitere ale HIV ori ale hepatitei virale C, sunt pasibil de a suporta costurile enorme ale tratamentului. Această tâmpenie contravine, de exemplu, diverselor convenţii internaţionale privind tratamentul gratuit al SIDA.
- Ticăloşia legii constă în două aspecte:
– înfiinţarea unui nou mecanism de sifonare a fondurilor publice;
– oferirea de pretexte pentru blocarea accesului asiguraţilor la tratamentele gratuite din programele naţionale existente.
Cu alte cuvinte, fondurile asiguraţilor vor fi folosite în proporţie mai redusă pentru menirea lor principală – tratamentul pacienţilor – din cauza utilizării lor în scopuri neclare, imprecis delimitate, a căror responsabilitate este disipată, în favoarea unor firme de medicamente sau de promovare a unor campanii de prevenţie mai mult sau mai puţin utile. O nouă clientelă politică stă în aşteptare.
- Cu cât este mai vagă o lege, cu atât este mai periculoasă, aplicarea ei discreţionară conturând efectele abuzive. După părerea mea, contrar principiilor de drept, acesta este scopul legii de faţă: abuzul.
Anunţaţi-o, vă rog, pe ţaţa Aglaia din vârful dealului că este programată la mamografie de către firma X, finanţată din FNUASS, cu două zile înainte de Paşte. Să nu mulgă vaca în ziua aia, că oricum va trebui s-o vândă dacă face cancer mamar!
- Nu în ultimul rând, tâmpenia asta de lege este neconstituţională:
Art. 34, alin (1) din Constituţia României: „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.””, susține pe pagina sa de Facebook.
Așa ajungem la argumentarea, cu subiect și predicat, a faptului că în rândul liberalilor au rămas mari șpăgari, în frunte cu creatorul conceptului. Acesta nu este Alina Gorghiu, deși este semnatar, este fostul ministru al Sănătății, Eugen Nicolăescu, ce emisese enormitatea în cauză, ca idee politică, încă pe vremea când era ministru.