Aparent, e ca și cum am dori să știm care este influența paralelismului liniilor de cale ferată asupra ciclului menstrual al găinilor cantonierului. Și totuși, dr. Andrew Newberg, directorul de cercetare al Centrului de Medicina Integradiva Myrna Adu, de la Universitatea Thomas Jefferson, Statele Unite a avut fonduri suficiente pentru a studia diferite sisteme de credință și diferite religii, timp de mai mult de zece ani. El s-a axat, în special, asupra cazurilor unde religia se intersectează cu neuroștiința.
Într-unul dintre studiile recent, Dr. Newberg a injectat subiecții cu un colorant radioactiv inofensiv. Apoi, în timp ce aceștia erau implicați total în rugăaciune sau în meditație, el le-a monitorizat activitatea creierului pentru a observa modul în care îi afectează actul religios. În urma cercetărilor s-a constatat că, după ce a fost injectat, colorantul se îndreapta către partea creierului unde fluxul sanguin este mai puternic, adică la nivelul celei mai active părți a creierului. Cercetările au arătat faptul ca zona lobilor frontali și zona responsabilă de limbaj a creierului a experimentat o activitate crescută considerabil. Acest lucru este de remarcat din mai multe motive. Este important sa luăm în considerare faptul că, în cazul creștinilor, aceștia descriu experiența lor de rugăciune ca fiind o relație personală în care vorbesc direct cu Dumnezeu. De cele mai multe ori, se face o comparație între relația credincioșilor cu Cel Atotputernic și relațiile de prietenie dintre oameni. În acest sens, Dumnezeu este privit ca un prieten care este dispus să-i asculte – și să le vorbească – pe cei ce se roagă. Această descriere a rugăciunii este importantă, în condițiile în care lobii frontali și zona responsabilă de limbaj a creierului sunt active în timpul conversației. Prin urmare, Newberg considera că, în timpul rugăciunii, creierul celui ce se roagă reacționează în același mod în care reacționează în momentele în care vorbești cu un prieten foarte bun.
“Pentru creierul tau, comunicarea cu Dumnezeu nu poate fi distinsă de comunicarea cu o altă persoană”, ne explică naratorul Morgan Freeman.
În mod interesant, deși ateii și necredincioșii își petrec timpul meditând sau contemplând existența lui Dumnezeu, în cazul acestora nu a putut fi observat un impact la nivelul lobului frontal.
Pe partea cealaltă a oceanului, în zona rusească, s-au făcut cercetări la fel de susținute legate de puterea de vindecare a rugăciunii. Recent, oamenii de știință ruși de la Universitatea din Sankt-Petersburg au dovedit că vindecarea miraculoasă asociată cu spiritualitatea este o realitate și au constatat că numeroase schimbări fizice și mentale pot avea loc într-un moment de rugăciune sau de ceremonie religioasă.
Profesorul Slezin a fost capabil să măsoare puterea rugăciunii și a constatat că un călugar care se roagă are cortexul cerebral complet oprit, fapt ce a fost observat doar la copiii de până la trei luni, atunci când se simt în siguranță în apropierea mamelor lor. Pe masură ce oamenii cresc, sentimentul de siguranță este tot mai redus și activitatea cerebrală crește. Această activitate este redusă numai în timpul somnului profund și in perioadele de rugăciune.
“Rugaciunea este un remediu puternic și nu numai că reglează toate procesele la nivelul corpului uman dar, de asemenea, reface structura deteriorată a conștiinței”, a declarat profesorul Slezin, directorul Laboratorului de Neuropsihologie din cadrul Institutului de Cercetare si Dezvoltare a Neuropsihologiei din St. Petersburg.
Oamenii de știință au dovedit că, în urma ceremoniilor spirituale și religioase, tensiunea arterială se normalizează, la fel ca și celelalte valori sanguine. Cele mai multe boli sunt cauzate de situații negative și de probleme mentale, probleme care dispar complet în timpul momentelor de rugăciune.