Un cimitir evreiesc, gard în gard cu unul musulman şi cu unul creştin. Poveşti despre o lume cum mai găsim doar în cărţile de demult ori în romanele de aventuri. Sunt doar câteva dintre motivele pentru care cimitirul de la Sulina e poate cea mai fidelă mărturie despre cum arăta, la sfârşit de secol 19, locul în care marea îmbrăţişează Dunărea.
Daniel Atanasă are 12 ani. Învață în Sulina și din toamnă va fi clasa a cincea. Asta nu-l împiedică, însă, să fie unul dintre cei mai convingători ghizi pe care i-am întâlnit în această parte de lume.
Daniel spune că vine zilnic la cimitir, seara, când sunt turiști, și le spune poveștile crucilor din cimitr.
Gard în gard cu cimitirul evreiesc e cel musulman. Şi tot la un loc sunt şi crucile catolicilor, protestanţilor, ortodocşilor de rit nou sau vechi.
De la mormintele piraţilor greci la cele ale negustorilor evrei sau la locurile în care îşi dorm somnul de veci un agă turc şi fiul său, cimitirul din Sulina ascunde, în spatele fiecărei cruci, o poveste.
Margaret Anne Pringle si William Webster au murit la Sulina, pe 21 mai 1868. Aveau 23 și respectiv 25 de ani. Povestea lor a făcut din mormintele îndrăgostiților cel mai cunoscut loc din cimitirul de la Sulina.
Turiștii sunt impresionați de aceste povești:
-E interesant că sunt îngropați oameni din atât de multe culturi, din atât de multe identități, fără nicio problemă.
-Odată cu mortul, se îngroapă toate invidiile și ura.
-E un loc interesant, e multă istorie Aici poți găsi foarte multe naționalități.
Cimitirul este administrat acum de Primăria Sulina. A cunoscut şi vremuri mai bune. Lipsa banilor pentru reabilitare lasă doar istoria, poveştile ghizilor precum Daniel şi imaginaţia turiştilor să recompună imaginea oraşului de altădată.