Pe 22 decembrie 2018 comunitatea locală din Câmpina primea vestea morţii neaşteptate a Jenicăi Tabacu, directorul muzeului Iulia Haşdeu, ”Templul spiritist de la poalele Carpaţilor”, aşa cum este cunoscut castelul ridicat de Bogdan Petriceicu Haşdeu în memoria fiicei sale, Iulia.
Dispariţia prematură a femeii care a condus timp de 20 de ani destinele acestui misterios lăcaş de cultură a fost cu atât mai dură din cauza modului în care Jenica Tabacu a ales să moară. A fost găsită spânzurată în apartamentul familiei din Câmpina.
Sinuciderea directoarei Templului Spiritist cu doar trei zile înainte de Crăciun a şocat pe toată lumea, iar oamenii s-au grăbit să pună gestul extrem în seama obsesiei Jenicăi Tabacu pentru activitatea ”pâgână” a demiurgului. În realitate, Jenica Tabacu a fost răpusă de probleme mult mai lumeşti, pe care nu a putut să le depăşească singură. Jenica Tabacu avea 50 de ani, iar întreaga carieră şi-a dedicat-o studiului profund al operei marelui savant şi a fiicei sale, Iulia Haşdeu. A fost un om de ştiinţă, care a refuzat cu încăpăţânare să se abată de la documente, manuscrise şi dovezi concrete în ciuda faptului că, alegând legenda urbană, bazată pe fantome ale trecutului, muzeul şi implicit oraşul ar fi avut mai mult de câştigat din punct de vedere financiar. Jenica Tabacu a respins categoric spectacolul comercial care ar fi atras turişti, a păstrat decenţa şi a respectat moştenirea culturală a savantului B.P.
Haşdeu, de care s-a ocupat din anul 1998. Scandalurile Jenicăi Tabacu Decizia i-a adus multe critici, fiind de-a lungul timpului ţinta unor scandaluri, multe transformate în procese care nu se finalizaseră încă în decembrie 2018. Este de notorietate, cel puţin pe plan local, scandalul dintre Octavian Onea, fost director al Muzeului Haşdeu, şi Jenica Tabacu. În martie 2014, directoarea muzeului a fost acuzată de consilierii locali din Câmpina că a permis fiicei sale, Rafaela Moraru, să organizeze la castel un shooting de modă.
Jenica Tabacu devenise bunică cu puţin timp înainte de a-şi pune capăt vieţii FOTO Arhiva familiei
Fostul director al ”Templului spiritist” s-a implicat în politică, a candidat din partea PIN la funcţia de primar al municipiului Câmpina, iar o perioadă a fost consilier local şi ulterior consilier judeţean. A renunţat însă la această funcţie după ce a pierdut procesul cu Agenţia Naţională de Integritate, rezumându-se doar la studiu şi administrarea muzeului. Ultimul interviu Cu nouă luni înainte să-şi curme viaţa, pe 2 februarie 2018, Jenica Tabacu a acordat un interviu pentru ziarul ”Adevărul”. Discuţia a fost bazată în cea mai mare parte pe istoria procesului de peste 80 de ani deschis de ”moştenitorii” familiei Haşdeu care îşi doreau terenul şi castelul de la Câmpina.
Moştenirea lăsată de savant a fost şi este în continuare măcinată de o serie de scandaluri, dincolo de cele legate de practicile spiritiste din ultimii ani de viaţă ai bătrânului Haşdeu. Jenica Tabacu a acceptat cu greu să ne acorde interviul. A refuzat într-o primă fază, invocând faptul că aşteaptă o echipă de tehnicieni care trebuia să repare centrala termică a muzeului. În plus, era convinsă că mass-media de astăzi n-are cum să fie interesată de istoria familiei Haşdeu.
A revenit ulterior cu un telefon şi a anunţat că are răgaz o oră. Acea oră avea să se transforme într-o după-amiază întreagă. ”Despre Haşdeu nu poţi vorbi uitându-te la ceas”, s-a scuzat atunci directorul muzeului. Odată stabilit faptul că în dialog nu vom aborda poveştile urbane legate de spiritul Iuliei despre care se spune că încă bântuie prin curtea castelului, Jenica Tabacu s-a deschis şi a vorbit aproape neîntrerupt despre secretele din viaţa idolului ei.
Secretele din testament Testamentul demiurgului, realizat în noiembrie 1906, cu un an înainte să moară, a fost o temă studiată intens de Jenica Tabacu. Puţin sunt cei ce ştiu că savantul a murit singur, îngrijit doar de femeia din casă căreia avea să-i lase o parte însemnată din avere, un teren, o casă în care a locuit familia Haşdeu până la ridicarea castelului, dar şi o clădire anexă, cunoscută drept ”căsuţa portarului”. Jenica Tabacu, în seara de revelion 2017 FOTO Facebook ”O parte a terenului unde se află acum muzeul a fost donat de Haşdeu Anicăi Manolescu, căsătorită Săruleanu, inclusiv casa de pe el şi căsuţa portarului, un inel, un ceas de aur masiv şi toată argintăria moştenită de la tatăl său. Argintăria ar fi vrut să o dăruiască surorii sale, Alexandrina. Tatăl lui Haşdeu s-a recăsătorit, iar cu a doua lui soţie a avut o fată, care a murit în 1906. Practic Haşdeu a fost ultimul supravieţuitor din familie”, a explicat Jenica Tabacu.
Cine i-a interzis lui Mircea Eliade să studieze arhiva spiritistă a lui Haşdeu Un alt mister lămurit de fostul director al templului spiritist de la Câmpina se referă la modul în care Mircea Eliade a fost împiedicat să studieze arhiva spiritistă lăsată moştenire de Haşdeu. După moartea savantului, biblioteca şi manuscrisele sale au fost împrăştiate de la Bucureşti la Craiova, iar doar o mică parte a rămas la Câmpina. ”La Arhivele Statului mergea să studieze arhivele spiritiste haşdeene cine credeţi? Mircea Eliade.
Când avocatul Iuliu Dragomirescu, unul dintre legatarii testamentari ai demiurgului, a aflat că un tinerel îndrăzneşte să se ocupe de Haşdeu şi visează să scrie o monografie despre el, a interzis ca scrierile spiritiste să fie studiate şi chiar a dorit retragerea lor de acolo. Mircea Eliade nu a putut să scrie niciodată o monografie despre Haşdeu tocmai pentru că a fost împiedicat. Era prea tânăr, era de neluat în seamă. Nimeni nu ştia atunci ce va ajunge Mircea Eliade mai târziu. Dar Mircea Eliade, în 1937, după 30 de ani de la moartea savantului, a scris faimosul studiu introductiv, faimoasa prefaţă la cele două volume cu scrierile lui Haşdeu, deci cumva el ni l-a restituit pe Haşdeu”, explică Jenica Tabacu
Castelul ridicat de B.P. Haşdeu în memoria fiicei sale Iulia, răpusă la vârsta de 19 de ani de TBC FOTO Diana F.
Cine a furat mobila şi cărţile din castel O altă mare controversă legată de domeniul Haşdeu de la Câmpina a avut în prim-plan dispariţia bunurilor de valoare din castel, de la mobilier până la tablouri şi cărţi. În prezent, în muzeu sunt exponate foarte puţine care au aparţinut familiei savantului.
Au fost tot felul de zvonuri conform cărora aceste valori ar fi ajuns în casa unor politicieni care au profitat de degringolada din anii 90, dar adevărul este că actualul muzeu a fost folosit de către soldaţii germani, în Primul Război Mondial, drept grajd pentru cai, iar mobilierul şi alte obiecte de valoare au fost furate în aceea perioadă. ”Aici nemţii au intrat cu caii. Nu este legendă, este document! Situaţia este descrisă în 27 martie 1919 de către agentul P. Dumitrescu şi semnată pentru conformitate de subcomisar Matei I. Cotoi. La retragerea trupelor române din noiembrie 1916, castelul Haşdeu a rămas în bună stare, având totul intact. La castel a fost lăsat ca îngrijitor sergentul de oraş Arnăutu Nicolae care era însărcinat cu paza castelului.
În aceeaşi curte a castelului, în casele doamnei Săruleanu (manajera familie Haşdeu), a stat cu chirie Valeriu Jebeleanu, fost şef al Poliţiei Câmpina, în timpul ocupaţiei germane. La vreo câteva luni de zile după intrarea trupelor de ocupaţie în acest oraş a venit cu ordin de la comandamnetul german din localitate un anum Emil Peciş, supus elveţian, spre a se instala în camerele din spatele castelului. Este vorba despre o casă a lui Haşdeu care nu mai există astăzi, a fost demolată în 1958.
Acest Emil Peciş a deschis cu un şperaclu uşile de la camerele în care s-a instalat şi într-o cutie de la una dintre mese a găsit cheile de la castel. Au mai rămas trei scaune pluşate, o canapea şi o masă După câteva luni de la instalarea lui Peciş, în curtea castelului au venit mai multe căruţe cu soldaţi germani. Acest Peciş le-a descuiat uşile, au ridicat şi transportat timp de o săptămână toată mobila şi biblioteca din castel. Parte din bibliotecă se zice că a fost transportată la medicul soldaţilor germani instalaţi la Câmpina.
Înainte de retragerea trupelor germane, Emil Peciş a plecat şi el din casa Haşdeu, luând cu sine mobila pe care o găsise în camerele unde se instalase, iar restul de mobilă rămasă a fost ridicată de soldaţii germani trimişi de la comandament. La retragerea trupelor din noiembrie 1918, coloane germane şi austro-ungare au stat la castel şi chiar au băgat şi caii aici, distrugând cu desăvârşire tot interiorul castelului, transformându-l într-o ruină, cu uşi sparte, cu candelabre furate. Castelul a servit atunci ca grajd pentru cai. Au fost salvate atât: trei scaune pluşate, o canapea pluşată deteriorată, o masă de lemn şi trei butuce din lemn de nuc. Asta scrie în document”, povestea în februarie 2018, Jenica Tabacu.
Prima pagină a testamentului olograf al savantului B.P. Haşdeu FOTO
Diana Frîncu Directorul muzeului s-a aplecat ani de zile asupra studiului manuscriselor spiritiste haşdeene. Le-a tradus şi le-a transcris, apoi le-a publicat în cinci volume. Arhiva spiritistă scoasă la lumină de Jenica Tabacu nu a rămas fără ecou. ”
Când aud de spiritism, se gândesc la spiritistul acela care învârt mese” ”În 2008 am terminat de publicat , deci fix la o sută de ani de la moartea demiurgului. Ecourile se văd acum. În Germania, dar şi la Cluj se cercetează arhiva spiritistă. Constantina Revaca Buleu are studii despre Haşdeu ezoteristul, publicate şi apărute pe internet, a propos de ecouri. Dar oamenii, când aud de spiritism, se gândesc la cei care învârt mese. Uau, ce face ăsta, păgânul! Nici vorbă! Ar trebui să citiţi, să vedeţi cât de interesante sunt aceste studii”, spunea Jenica Tabacu, cu doar nouă luni înainte să-şi pună capăt vieţii. Timp de aproape 20 de ani, Jenica Tabacu a încercat să descifreze ”lucrurile de dincolo de noi”, lăsate nouă de B.P. Haşdeu. Ştia că nici acum, la 100 de ani de la moartea savantului, oamenii nu pot accepta astfel de practici pentru că, în lipsa unei educaţii aparte, nu le pot înţelege. Greu intra în discuţii pe această temă şi se adresa doar celor în care avea încredere că pot depăşi prejudecăţi şi vor deschide paginile cărţilor semnate de ea. ”Arhiva spiritistă”, în cinci volume, aduce publicului comunicările lui Haşdeu din timpul şedinţelor de spiritism, texte traduse de Jenica Tabacu.