La echipa nationala de fotbal a Romaniei e ca la primaria Capitalei, un mare haos.
Toti alearga care pe unde ii duce capul, bezmetic si fara folos. Anghel Iordanescu pupa iconitele si rosteste „Inger, ingerasul meu!”, publicul casca, n-au mai vazut
un gol demult, iar fotbalistii nostri sunt cei mai buni prieteni ai portarului advers. Nu-l deranjeaza, nu-l intind, nu-i arunca mingea in plasa. Bomboane de baieti!
Am scos un rezultat „alb”, 0-0, cu o echipa a Greciei despre care Iordanescu spunea ca este cea mai buna din grupa. Nici chiar asa. Grecii erau de batut! Insa noi, romanii, avem tendinta de a resuscita mortii in sport. O echipa care nu joaca nimic si e ciuca batailor altora, atunci cand ne viziteaza, noi fie facem pace, fie ne punem capra! N-avem sange in instalatie sa ne stie de frica!
Urmeaza Finlanda…Cineva spunea ca nu avem cum sa ratam calificarea la Campionatul European. Pe cat facem pariu ca daca noi vrem, putem!