Când armata sovietică a eliberat prizonierii de la Auschwitz, cu 70 de ani în urmă, mulţi dintre ei au fost ucişi de către naziştii care băteau în retragere. Printre cei care au ramas în lagăr se numărau sute de perechi de gemeni care au fost „cobaii” preferaţi pentru experimentele îngrozitoare ale doctorului nazist Josef Mengele.
Vera Kriegel şi sora sa geamănă, Olga aveau numai 5 ani când au fost luate din satul lor din Cehoslovacia şi duse în lagărul nazist de la Auschwitz. Odată ajunse acolo, au trecut prin triere: cei mai slabi urmau să fie duşi la gazare, iar cei mai puternici erau puşi la muncile cele mai grele. La tot acest proces au fost prezenţi medicul Josef Mengele şi asistenţii săi. Era foarte interesat de gemenii care ajungeau în lagăr.
După o astfel de triere, Vera, sora ei Olga şi mama lor au fost luate direct de către căpitanul nazist Josef Mengele. Când le-a văzut pe toate trei, a fost foarte intrigat. Nu înţelegea de ce mama gemenelor avea „trăsături ariane perfecte” şi ochi albaştri, în timp ce fiice ei gemene aveau ochii căprui. Le-a selectat imediat pentru experimente, dezvăluie un documentar realizat de BBC.
O altă femeie, Jona Laks, îşi aminteşte cum a ajuns acolo după ce fusese luată, în adolescenţă, din ghetoul Lodz. La început, nu a ajuns în categoria „gemeni” şi fusese la un pas de a fi „distribuită” în camera de gazare. Sora ei a salvat-o, când i-a spus lui Mengele că era sora ei geamănă.
În căutarea şi perpetuare unei rase pure
Mengele era foarte interesat de studiul eredităţii. El fusese, la un moment dat, asistentul unui cercetător care studia gemenii la Institutul de Biologie a Eredităţii şi Igienă Rasială din Frankfurt. El a început să lucreze la Auschwitz în mai, 1943. Acolo avea să găsească o resursă nelimitată, practic, de gemeni pe care să îi studieze aşa cum ar fi voit să o facă, pentru că nu ar fi fost tras la răspundere de nimeni, chiar dacă ar fi ucis vreun subiect al studiului său.
Profesorul Paul Weindling, de la Universitatea Oxford Brookes, autor al lucrării „Victime şi Supravieţuitori ai Experimentelor Naziste pe Oameni”, dezvăluie că sute de copii au fost folosiţi în experimentele lui Mengele. „Am găsit dosarul unui prizonier doctor specializat în bacteriologie care a fost forţat să lucreze pentru Mengele, pentru că acesta avea deja (în experiment, n.r.) 732 de perechi de gemeni”, a devăluit Weindling. „Cred că Mengele era interesat de modul în care se poate crea şansa de a fi concepuţi copiii gemeni”, a mai spus profesorul. El mai spune că multe perechi de gemeni au supravieţuit în lagăr, dar nu crede că ar fi supravieţuit şi perechile de gemeni romi.
Mengele preleva organe fără să îşi anestezieze subiecţii
Unii supravieţuitori ai lagărului nazist erau copii când au ajuns acolo şi mulţi dintre ei au prea puţine amintiri de la acele experimente.
Jona Laks îşi aminteşte însă foarte bine despre practicile lui Mengele. Ea a povestit că teribilul medic nu îşi anestezia „cobaii” când preleva organe de la ei, iar dacă unul dintre gemeni murea în timpul experimentului, automat era ucis şi celălalt.
Supravieţuitoarea Vera Kriegel spune că Mengele îşi ucidea victimele cu o injecţie făcută drept în inimă, iar apoi le diseca. Ajunsese şi ea, la un moment dat, la în laboratorul călăului. „Mă uitam la un perete plin de ochi de om. Un perete cu ochi albaştri, căprui şi verzi. Acei ochi care se holbau la mine mi se păreau a fi o colecţie de fluturi. Am leşinat şi am căzut pe podea”, îşi aminteşte Vera, citată de bbc.com.
La primul experiment pe care Mengele l-a făcut pe ea, a pus-o într-o cuşcă mică, din lemn, împreună cu sora ei, iar Verei i-a făcut injecţii în spate, probabil pentru a încerca să-i schimbe culoarea ochilor. Într-un alt experiment, ea şi sora ei, împreună cu alţi 100 de gemeni au fost injectaţi cu bacteria ce provoacă boala Noma – o infecţie a cavităţii bucale sau a organelor genitale, ce poate provoca cangrene. Unii dintre gemeni au făcut febră mare, iar alţii au murit.
Experimente pe pitici şi ţigani
Mengele a făcut experienţe şi pe cei care sufereau de nanism, dar şi pe giganţi şi pe ţigani. Moti Alon, care a ajuns în lagărul nazist în 1944, când avea 9 ani, îşi aminteşte că a fost pus să asiste la o partidă de sex între un pitic şi o ţigancă.
Fiecare deţinut care intra în lagăr era tatuat pe mână cu un număr, care arăta identitatea individului. Moti şi fratele lui au primit şi ei câte un asemenea număr, numai că cel a fratelui său, care avea 3 ani, fusese tatuat greşit – în loc de „17”, i s-a tatuat numărul „10”. Eroarea a fost reparată rapid, fostul număr fiind „şters” şi înlocuit cu „puncte-puncte”.
Pentru Menachem Bodner, care ajunsese în lagăr când avea numai 3 ani, acest număr era singura lui identitate. Când a ieşit din lagăr, în 1945, nici nu ştia cine este. Recent însă, cu ajutorul unui specialist în genealogie şi cu ajutorul reţelei de socializare Facebook, a descoperit că este Elias Gottesman şi că el şi fratele lui, Jeno, s-au născut în oraşul Munkacs, o mică localitate aflată atunci în Ungaria, iar acum, în Ucraina şi care mai este cunoscută ca Mukacheve.
La rîndul său, KimRon, a aflat că tatăl său murise în lagăr, iar mama lui, Roza, se reîntorsese în Ungaria, unde mai târziu a fost ucisă în propria ei casă, în 1946, în timpul revoltelor antisemite. Acum în vârstă de 74 de ani, KimRon îşi caută încă fratele geamăn pe care l-a văzut ultima oară înainte de eliberarea din lagăr, în 1945.
Naziştii au intrat în panică şi au încercat să distrugă toate dovezile
Vera Kriegel îşi aduce aminte că, în ziua de 26 ianuarie 1945, gărzile lagărului intraseră în panică. „Începuseră să stropească barăcile cu petrol şi încercau astfel să distrugă toate dovezile”, a povestit Vera.
Ea, sora şi mama lor au fugit atunci din lagăr, luând cu ele doar un mare teanc de fotografii de familie. Au fost prinse însă şi băgate înapoi în lagăr, unde au fost bătute crunt. În ziua următoare, trupele sovietice au intrat la Auschwitz. Soldaţii le-au spus tututror să îşi suflece mânecile hainelor şi să le arate numerele tatuate. „Ne-au filmat, pe noi, copiii. Voiau să ştie ce se întâmplase cu noi şi ce era cu experimentele lui Mengele. Toate poveştile au fost consemnate”, a mai povestit Vera.
Mengele a scăpat şi a fugit în Argentina
În ceea ce-l priveşte pe doctorul Mengele, el a reuşit să fugă, dar a fost prins şi arestat de trupele americane. Pentru că nu avea tatuajul nazist cu grupa sanguină pe mână, a fost eliberat de militarii americani, care habar nu aveau că numele lui se afla pe lista celor mai mari criminali de război, potrivit BBC.
A lucrat la o fermă din Bavaria, iar în 1949 a fugit în Argentina. Chiar dacă autorităţile vest-germane au emis mandat internaţional de arestare pe numele lui, în 1959, Mengele a rămas în America de Sud până la sfârşitul zilelor sale. A murit înecat, după ce a suferit un infarct în timp ce înota, într-o vacanţă petrecută în Brazilia, în 1979. A fost înmormântat la Sao Paulo, sub numele de Wolfgang Gerhard.
Timp de 43 de ani, doctorul Mengele, poreclit şi „îngerul Morţii” a reuşit să se ascundă pentru a nu fi prins şi niciodată nu i s-a intentat proces pentru crime împotriva umanităţii.