Elena Gheorghe către un reporter: „fu tare!” A făcut-o de oaie!
Sau, poate nu. Mai ales că, după ce, fără să vrea a scăpat porumbelul – de fapt, aşa e limba asta română, are multe conotaţii şi dă multă bătaie de cap multora dintre noi – a rugat reporterul de la Kanal D, care o întreba, despre una, despre alta, să taie la montaj ce… zise ea, ca să fiu, oarecum, în ton. Dar hai, ca să nu mai fiţi nerăbdători şi curioşi cu ce şi de ce-a greşit biata Elena, să vă spun cu vorbe ce fu. Cântăreaţa a fost într-un turneu în Japonia, mai precis la Tokyo şi Osaka, pentru a-şi promova albumul „Disco Romancing”. Indubitabil, vocea Elenei Gheorghe este una curată şi în forţă, place şi impune, în acelaşi timp. Desigur, aflăm din gura ei, în vreme ce îi povesteşte reporterului mai sus menţionat, că e frumos în Japonia, e curat – până şi camioanele alea vechi, cum spunea artista, sunt curate, nu e nimic, nimic, pe niciunde, care să fie un pic stropit sau murdar – şi oamenii sunt deschişi. Cum îi place ei să spună destul de des, a fost – referindu-se la absolut tot de acolo – într-un cuvânt, tare. Şi mâncarea, şi publicul, cel mai mult tânăr, care se distrează fără inhibiţii, după ce termină cu lucrul pe o zi, şi femeile, chiar dacă ale noastre, româncele, sunt mai frumoase. Pe fondul ăsta, reporterul o întreabă, încercând, după ce ştie şi el despre limba japoneză, despre tonul şi impetuozitatea vorbirii – Aiko, Kore wa hon desu, konnichi wa – şi după ce îşi mai aminteşte de prin „Shogun”: cum fu? Confu? Şi răspunsul Elenei a venit absolut nevinovat: „Fu tare! Fu bine! Fu tare!”. Nţţţţ, nţţţţ, nţţţţ… Elena, Elena, fată de preot, cu frica lui Dumnezeu, care nu vorbeşte prostii – tu, fata, nu Dumnezeu, că Dumnezeu nu vorbeşte – care se duce la spovedanie, eşti tu? Pe de altă parte, lasă… Că se întâmplă şi la case mai mari… Şi, pentru că ai fost înzestrată cu o voce frumoasă, ţi se mai iartă şi luatul, fără intenţie, pe arătură.