„Dragă Sergiule, aşteaptă cu încredere că voi veni şi eu lângă tine!”. Nu vreţi să ştiţi cine a zis asta şi ce a păţit!

Doamne, sper că nu a avut gura aurită Sergiu Nicolaescu, la înmormântarea lui Iurie Darie, când i-a spus lui Florin Piesic cam aşa : „ne vine rândul, urmăm noi!”. Şi sper nici să nu fi târât, cum se spune la români, piciorul şi să mai ia pe vreunul dintre granzii teatrului şi filmului românesc. Spun asta pentru că Mircea Albulescu, un alt mare nume al celei de-a şaptea arte şi nu numai, este în spital. El, după Ziua Teatrului, unde a petrecut câteva ore cu colegii, a făcut un puseu de tensiune şi a avut nevoie de ajutor medical. Deocamdată, situaţia pare să fie sub control. Dinspre spital nu vin veşti proaste. Şi nu spun degeaba ce spun, căci lucrurile, bizar cum se întâmplă, par să aibă, dacă nu o undă de premoniţie, o punte de legătură între ele. Când s-a dus la Cercul Militar ca să îşi ia adio de la Sergiu Nicolaescu, Mircea Albulescu a spus aşa: „Dragă Sergiule, aşteaptă cu încredere că voi veni şi eu lângă tine! Ai plecat cu puţin înaintea mea!”.Noi, sfioşi în faţa eternităţii, poate îndreptăm ochii către cer şi cerem să ne mai lase actorii! Marii actori… Altminteri, rămânem prea repede în beznă! Şi mult, mult prea săraci!