Cine îşi mai aminteşte maniera în care fostul şef al DNA Daniel Morar s-a autosesizat pentru a stabili “din pix” prejudiciu zero în dosarul “Flota” al preşedintelui Traian Băsescu va înţelege şi maniera în care aceeaşi Direcţie Naţională Anticorupţie, condusă de acelaşi Daniel Morar, a stabilit prejudiciul în dosarul lui Dan Voiculescu, “Telepatia”, scrie Lumea Justiţiei. Recent, o nouă controversă în acest dosar a fost declanşată de modul în care DNA a calculat prejudiciul pretins a fi fost cauzat Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), în 2003, în urma vânzării, cu avizul Agenţiei Domeniului Statului (ADS), a unui pachet de acţiuni. Terenul şi clădirile ICA valorau în 2003, data privatizării ICA, 3,2 milioane dolari.
Expertiza contabilă judiciară iniţială, dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi efectuată de un evaluator judiciar independent – un expert contabil numit aleatoriu de instanţa supremă –, a concluzionat că Agenţia Domeniului Statului (ADS) a stabilit în mod corect preţul de pornire al pachetului de acţiuni al ICA, ca atare, nu a existat prejudiciu. Cu toate acestea, independent de expertiza contabilă judiciară cerută de ICCJ, DNA a dispus la rândul său, în luna mai 2008, efectuarea unei expertize tehnice evaluatorii asupra ICA. Întocmit de inginerul Mihai Papasteri, care a efectuat o lucrare similară într-un alt dosar controversat “Schimbul de terenuri Becali-MapN”, raportul de expertiză a fost însuşit de DNA şi a avut următoarele concluzii: valoarea clădirii şi a terenului la nivelul lunii iulie 2003: 3,2 milioane dolari; valoarea clădirii şi a terenului la nivelul lunii mai 2008: 55 milioane euro; valoarea dreptului de folosinţă asupra terenurilor şi clădirilor ICA pentru o perioadă de 50 de ani: aproximativ 5 milioane euro. La stabilirea prejudiciului, DNA a reţinut din raportul expertului Papasteri valoarea indicată pentru anul 2008, în plin boom imobliar, când activele au fost estimate la 55 milioane euro. Deşi avocaţii inculpaţilor din dosar au subliniat în repetate rânduri că ADS a vândut acţiuni, şi nu active (clădiri şi terenuri), pentru DNA, baza de calcul a presupusului prejudiciu au constituit-o tocmai activele – terenul şi clădirile ICA. Trebuie precizat că, în mod evident, valoarea acţiunilor este mai mică decât valoarea activelor, întrucât la stabilirea valorii acţiunilor se ţine cont de obligaţiile societăţii (datorii la buget, creditori, salariaţi etc.), care se scad.
Cum a calculat prejudiciul specialista DNA
În baza evaluării efectuate de expertul Mihai Papasteri, specialista DNA Aurelia Nicolae, în perioada septembrie-octombrie 2008, a calculat preţul pe acţiune şi a concluzionat că valoarea pachetului de acţiuni ICA la nivelul anului 2003 a fost de aproape 8 milioane euro (5 milioane euro + 3,2 milioane dolari), iar la nivelul anului 2008, puţin peste 60 de milioane euro (55 milioane euro + 5 milioane euro + valoarea unor mijloace fixe). Din aceste valori, Aurelia Nicolae a scăzut preţul plătit pentru pachetul de acţiuni, stabilind un prejudiciu de peste 59 de milioane de euro.
În primul rând, DNA a ajuns la un prejudiciu de 60 de milioane euro prin raportare la preţul activelor ICA la nivelul anului 2008 (55 milioane euro), şi nu cum era firesc, la nivelul celor din anul 2003 – dată la care a fost vândut pachetul de acţiuni al ICA. Este ca şi cum o persoană care a vândut un apartament în 2003 cu 10.000 de dolari ar pretinde cumpărătorului, 5 ani mai târziu, 100.000 de euro, reprezentând prejudiciul generat de diferenţa între preţul de vânzare încasat în 2003 şi valoarea de piaţă la zi a respectivei locuinţe. Iar exemplul oferit, în care un apartament a costat 10.000 de dolari în 2003 şi 110.000 euro în 2008, are deplină acoperire în realitate. În al doilea rând, includerea în preţ (în prejudiciu) atât a bunului, cât şi a dreptului de folosinţă asupra acestuia reprezintă o creştere artificială a valorii, o supraestimare. În plus, calcularea pretinsului prejudiciu cauzat prin lipsirea dreptului de folosinţă pe o perioadă de 50 de ani este un abuz evident, atât timp cât de la adjudecarea dreptului de folosinţă nu trecuseră mai mult de 4 ani.