Domnu’ Dan Diaconescu lasă partidul care-i poartă numele, fără el!

Cică – aşa umblă vorba prin târg – Dan Diaconescu ar renunţa, ca un biet ziarist – eeeeeeee, sărăcuţu’, îmi vine o lacrimă în colţul ochilor şi stă să cadă – de la Caracal, ce se află, care n-are nici în clin, nici în mânecă – fugi, măi, cu ursu’! – cu partidul PPDD şi cu conducerea acestuia, la politică şi intrigariselilile acesteia. Că, cică, s-ar axa doar pe emisiunile de la tv, de partid ocupându-se „doamna Man”. E, nu mă înnebuni! Cum dracu’? Păi aţi văzut gogoşi cu smoală şi să fie îngurgitabile? Sapă fără coadă şi să sapi cu ea grădina? Pian fără clape şi să scoţi sunete dumnezeeşti? Floare fără petale şi să miroasă înnebunitor? Mâncare fără sare şi să te trezeşti cu retenţie de apă? Pahar umplut pe jumătate şi tu să bei partea fără apă, ca să nu mai fii însetat? Crăciun fără „Steaua sus răsare” şi să treci direct la „Sorcovă”? Politicieni fără minciuni şi tu să îi crezi Fecioara neprihănita? Partidul Poporului Dan Diaconescu fără Dan Diaconescu în fruntea lui? Hai că asta, nu că e bizarerie maximă, ci e chiar culmea, vorba lu’ Domnu’ Dan, senzaţionalului! Şoc, şoc, şoc… Dar Dan Diaconescu este partidul. Şi conducerea lui, şi membrii lui, şi colegiul director şi mama şi tăticul partidului. Sau, da, tătucul partidului. Aşa că, Domnu’ Dan, cântă la altă masă, că noi nu avem decât mărunt şi ‚mneata nu te încurci cu firfirici. Şi, pe cuvânt, te-am auzit când ziceai că ar trebui, s-ar cuveni, e necesar, să facem alegeri anticipate la preşedinţie. Nu-mi spune că de grija lu’ Neţoiu ai zis-o, că pe el vrei să-l faci prezidenţiabil… Hai, bre, Domnu’ Dan, că umbli cu cioara vopsită şi zici că-i porumbelul păcii… Vrei să ne duci cu preşu’, ca în vară, cu Oltchimul? Cum ar veni, las-o jos, că măcăne şi se aude de la Cotroceni… Plus că, în televiziune, să mai ai un noroc chior şi să dai peste altă Elodie, e destul de puţin probabil. Au vrei să-i faci pe cei 68 de parlamentari PPDD să întindă covorul roşu? Domnu’ Dan, hai ura şi la gară, bre!