Ne-am obișnuit să mergem la medic când deja situația este gravă, când trebuie să tratăm. Același lucru se întâmplă și când este vorba de mersul la psiholog, o măsură acceptată doar pentru că nu sunt alte alternative. De ce continuăm să credem că a merge la psiholog este de o gravitate cruntă?
Prejudecățile pe care le au mulți cu privire la mersul la psiholog îi împiedică să își trăiască viața mai frumos, tristețea mai ușor și traumele să fie mai degrabă înțelese și acceptate. Poate că nu ne dăm seama, dar psihologul ar putea fi cel care indirect ne „educa” să trăim o viață mai echilibrată.
Prejudecăți frecvente și nefondate despre mersul la psiholog
Mergi la duhovnic – te va ajuta să îți creezi un mediu intim în care să te confesezi, știind că taina spovedaniei este sub semnul tăcerii, a discreției. De ce când vine vorba de acest aspect pare mai ușor de acceptat, decât mersul la psiholog? Explicația poate sta în cea mai populară prejudecată, rușinea asociată cu acest aspect.
Gândirea populară despre a merge la un duhovnic spre exemplu se aplica cu regularitate într-un context în care oamenii nici nu aveau un altfel de refugiu. Din fericire însă, la ora actuală există sectoare bine delimitate: duhovnicul are implicația sa religioasă, spirituală, în timp ce psihologul, un soi de doctor al sufletului am putea spune, chiar poate schimba destine, poate fi ajutorul pe care mulți îl caută pentru a se ridica din negura depresiei, pentru a fi mai încrezători, pentru a înțelege ce se întâmplă cu viața lor și a acționa în consecință.
Psihologul confundat cu un psihiatru. O altă prejudecată se referă la faptul că mulți cred că a merge la psiholog înseamnă o boală. De aici intervine frustrarea, negarea, şocul de a ști că trăiește o astfel de situație. În fapt, psihiatrul este cel care tratează o boală psihică, deci nu psihologul.
Cât despre empatia pe care mulți o caută, despre ce înseamnă în viziunea românilor ideea de a fi înțeles, se pare că este în natura noastră să căutăm acest sprijin – în proporție de 80% avem tendința să ne plângem despre orice aspect al vieții. Trebuie spus că un psiholog nu numai că va înțelege situația retrăită, însă va ajuta la a descoperi adevăratele motive pentru care s-a ajuns în acel punct.
Mergi la psiholog numai când situația este despre tristețe și nevoie de sprijin moral? Cu siguranţă că nu. De unde și concluzia că prea puțini sunt cei care au cunoștințe reale despre educația sănătății psihice. Ajungi la psiholog pentru a învăța mai multe abordări cu privire la relațiile interumane, de orice fel. Ajungi la psiholog să te cunoști mai bine ca om, să te reclădeşti ca persoană şi să îți dorești o versiune mai bună a ta.
Așa s-a creat și o altfel de „nișă” a celor care participă cu drag la sesiuni de terapie în cadrul unui cabinet psihologic. Ajung aici din curiozitate pură, consideră că merită să o facă și pe asta sau o văd ca parte importantă din dezvoltarea lor emoțională, profesională, de ce nu.
Ba mai mult decât atât, psihologul poate fi un element cheie în educația unui copil, în dezvoltarea sa cognitivă și emoțională. Fie pentru că părinții își doresc să realizeze un screening pentru depistarea unei boli, fie pentru că se consideră fără arme posibile în a aborda în cel mai corect sau sănătos mod cu putință subiecte delicate, apelează la psiholog.
Însă, indiferent care este motivul, care este contextul în care ne regăsim în fața unui psiholog contează conștientizarea importanței unei terapii. Este nevoie de implicare, de responsabilitate asumată pentru ca rezultatele să fie vizibile. Este nevoie de răbdare, de ședințe ce se repetă. Pentru că atunci când îți dorești să trăiești o viață mai bună, trebuie să fii în stare de orice.
Este chiar păcat să ne limităm, să nu vedem dincolo de prejudecăți și concepte greșite. Mai degrabă am contesta toate aceste idei, văzând mai departe un orizont al cunoașterii pe care suntem gata să îl explorăm. Așa se poate descrie ceea ce înseamnă să mergi la psiholog și să îmbrățișezi această manieră ca fiind una de care ai nevoie.