Chirurgul Mircea Beuran s-a infectat cu COVID-19, la final de septembrie și a povestit acum prin ce a trecut. El a fost internat la Institutul ”Matei Balș” din București.
Chirurgul Mircea Beurean a mers la spital întrucât era convins că este infectat, iar medicii i-au recomandat să rămână internat pentru mai multe investigații.
”În luna septembrie, cu toate că în perioada din mai până în septembrie activând în acest spital se făcea săptămânal un control direct cu acel PCR, proba cea mai directă dacă ai sau nu SARS-CoV-2, cu o duminică în urmă eram negativ, joi seara m-am întors de la spital și am avut o stare de oboseală care nu se justifica la ritmul zilei respective și, în general, munca aceasta de spital nu mă obosea defel. Am dormit, în cursul nopții m-am trezit pentru că făceam febră și începusem să tușesc, n-a durat mult, vreo 2 ore, am transpirat, am adormit la loc, dimineața m-am trezit ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Aceeași stare bună. Am considerat ca un bun început, poate că răcesc.
Chirurgul Mircea Beuran povestește cum a trecut prin calvarul COVID:
Asta a fost joi spre vineri. Vineri, tot noaptea, iar febră, iar tuse și o oboseală de nedescris. Nu puteam să mă dau jos din pat. Îmi dau seama că pregătesc COVID-ul. Nu aveam standardul despre care se știa. O tuse seacă, fără expectorație. Am luat un paracetamol. După mai puțin de două ore nu mai era nimic. Ca și cum cineva mi-a luat ca cu mâna starea aceasta. Și-am ajuns sâmbătă, iar sâmbătă am ajuns la un vârf. În care oboseala era maximă și febra a scăzut, a rămas tusea, o tuse seacă și, totodată, niște tulburări în articulații. Parcă nu erau ale mele, nu puteam să mișc nici degetele de la mâini și picioare”, a explicat prof. dr. Mircea Beuran la medikatv.ro.
Mircea Beuran 17 zile la ATI infectat cu COVID
”Saturația scădea sub 90. M-au internat direct în ATI. Am avut 17 zile de ATI. Prima săptămână a fost destul de grea, pentru că dincolo de semnele care apar și dispar se instala insomnia, poziția cea mai bună pentru oxigenare era poziția pe burtă. Adică să stai culcat pe abdomen, mâinile erau la perfuzii, la monitoare, incomod, dar de nevoie stai. Nu puteam dormi. După o săptămână am trecut peste această stare. Nu-mi pierdusem mirosul și gustul, dar după 2 săptămâni s-a instalat și pierderea acestor simțuri. Am mai rămas încă 2 zile, în așa fel încât să existe siguranța că la externare pot să merg acasă, dar cu un suport de oxigen”, a explicat dr. Mircea Beuran.