Ceauşescu, Mussolini, Hitler, Mao şi Bokassa se află pe lista dictatorilor secolului al XX-lea care au fost „tiranizaţi” de soţiile lor, potrivit unui eseu publicat, duminică, de site-ul lefigaro.fr.

13959914213cf327df

Deşi au condus lumea, au decis soarta a milioane de oameni şi au contribuit la instaurarea unui cult al personalităţii care a depăşit orice imaginaţie, în viaţa lor privată, mulţi dintre dictatorii secolului al XX-lea deveneau din lupi adevăraţi mieluşei, cedând fără drept de apel în faţa capriciilor soţiilor şi metreselor lor şi suportau cu stoicism crizele de gelozie ale acestora. Autoarea franceză Diane Ducret evocă într-un eseu intitulat „Femmes de dictateur”, preluat de publicaţia Le Figaro, aceste scene de budoar care au animat, adeseori în cel mai mare secret, vieţile tiranilor din secolul trecut.

Scriitoarea franceză prezintă în eseul ei maniera în care influenţa exercitată de aceste femei s-a dovedit a fi uneori decisivă în carierele şi opţiunile politice ale acestor lideri politici. De la ultima amantă franţuzoaică a lui Salazar la numeroasele metrese ale lui Mao, Mussolini şi Bokassa, la Nadia Krupskaia – una dintre soţiile lui Lenin, Nadia Alliluyeva – soţia „suicidară” a lui Stalin, Elena Ceauşescu sau Eva Braun – amanta care îl admonesta pe Hitler fără să îl ofenseze, toate au influenţat, în felul lor, destinele acestor bărbaţi care au construit istoria sângeroasă a secolului al XX-lea.

Având la bază o serie de studii serioase, care conţin uneori dezvăluiri surprinzătoare, eseul tinerei autoare franceze reprezintă o veritabilă „mină de anecdote”, pe care Le Figaro Magazine o propune cititorilor săi începând din această săptămână.

Capriciile de lux ale Elenei Ceauşescu

Iunie 1975, golful Aqaba, Marea Roşie. Soţii Ceauşescu sunt invitaţii regelui Hussein al Iordaniei, care îi găzduieşte în reşedinţa lui de vacanţă. Este pentru prima oară când Elena Ceauşescu păşeşte pe un iaht. Dintr-o dată, acest obiect de lux plutitor i se potriveşte ca o mănuşă. Cu ocazia unei plimbări pe plajă, după cină, ea începe să suspine: „Vreau acest iaht (…) Nu voi pleca de aici fără el”. Nicolae Ceauşescu găseşte că e o idee seducătoare. De ce nu ar avea şi el propriul iaht ancorat la ţărmul Mării Negre? Ce mare putere comunistă ar fi România, dacă nu ar putea să-i ofere liderului ei un astfel de cadou? Dictatorul îl însărcinează imediat pe interpretul său cu o misiune de maximă importanţă: să îl convingă pe regele Hussein să îi ofere iahtul. A doua zi, cuplul român primeşte un apel telefonic de la regele iordanian, vizibil jenat de insistenţele Elenei: „Trebuie să înţelegeţi că acest iaht este un cadou pe care l-am făcut fiicei mele Alya, prinţesa Iordaniei”. Urmează un moment de tăcere. Ruptura diplomatică pare iminentă. O soluţie conciliantă este găsită în ultima clipă: „Însă voi da ordin, imediat, să vi se aducă un iaht identic din Statele Unite. Vă propun ca numele său să fie «Prietenia»”, scrie Diane Ducret.

Au trecut zece ani de când soţul ei ocupă prima poziţie în ierarhia Partidului Comunist Român. Dorinţele Elenei Ceauşescu sunt de acum îndeplinite în mod sistematic. Chiar şi cele mai nerezonabile dintre ele: „Să privim lucrurile în faţă”, declara cu multă siguranţă în voce soţia lui Ceaşescu. „Astăzi, România este mai cunoscută în Occident decât Turnul Eiffel şi mai respectată decât regina Angliei. Şi toate acestea, graţie Tovarăşului şi mie!”.

În timpul vizitelor diplomatice ale cuplului român, gazdele lor făceau absolut totul pentru a le satisface setea de cadouri. Elena voia să-şi mărească garderoba? Copiii au nevoie de o nouă maşină sport? Nimic mai simplu! E suficient ca aceste cereri să fie transmise guvernului francez şi celui german. Pentru că Elena şi-a impus reguli de viaţă foarte stricte: se îmbracă doar cu haine franţuzeşti şi conduce doar maşini germane. „Aminteşte-ţi cum au reacţionat nemţii”, îi spunea Elena soţului ei, în faţa generalului Pacepa, pe atunci consilierul personal al lui Ceauşescu şi şeful Securităţii – „a fost suficient să pronunţi cuvântul «maşină» într-o mică aluzie, iar toată lumea a început să ne ofere maşini. Câte am primit deja? Limuzina Mercedes 600 pentru Tovarăşul, un Mercedes 450, un model coupé pentru Zoia şi două automobile Audi pentru Nicu. Şi o limuzină de aproape 10 metri pentru Tovarăş care poate fi un birou ambulant”, mai scrie Diane Ducret în eseul său.

Mussolini, la picioarele unei amante convertită la islamism

Cu ocazia unui discurs susţinut în martie 1913, foarte originala Leda Rafanelli este foarte impresionată de carisma lui Benito Mussolini. Ea publică după aceea un articol în care îl descrie pe acesta drept „un socialist al timpurilor eroice. El simte încă, crede cu un elan plin de virilitate şi de forţă”. Concluzia ei: „Benito este un bărbat adevărat!”. Mussolini îi trimite o scrisoare de mulţumire, la care ea răspunde printr-o invitaţie. Politicianul acceptă, cu condiţia ca acea întâlnire să rămână secretă. Se prezintă într-o ţinută plină de distincţie: redingotă, cizme lustruite şi joben. Gazda lui, însă, este o femeie convertită la islamism, care a adoptat moda orientală şi care poartă turban, brăţări din argint şi cercei din aur masiv. „Am petrecut trei ore delicioase. Ne place singurătatea. În timp ce dumneavoastră o căutaţi în Africa, eu o caut în mulţime, în viaţa tumultuoasă. Însă scopul nostru este identic. Când voi face o pauză, voi reveni să vă văd. Vom citi Nietzsche şi Coranul”, scria Mussolini într-un bilet adresat muzei sale. Tânăra acceptă şi în lunile următoare cei doi se revăd de mai multe ori, singuri, cu ocazia unor întâlniri în timpul cărora Mussolini va încerca să înfrângă rezistenţa „victimei” sale. Pentru a încerca să o convingă să-i devină amantă, politicianul italian va purta un costum complet de beduin, cu barbă, turban şi colier de ambră. O va minţi chiar şi asupra stării sale civile, declarând că nu este căsătorit, pretinzând că se află în căutarea unei femei care „să îl inspire, să îl stimuleze, să îl sfătuiască şi să îl contrazică dacă va comite erori”.

He Zizhen, „tigresa” lui Mao

„Fiu de porc, ou de ţestoasă, secătură care se gândeşte doar la târfe! Te învăţ eu minte, ca să nu mai vii aici să te culci cu această târfă burgheză! Mai 1937. He Zizhen e furioasă. Îl loveşte pe „nemernic” cu tot ce îi vine la îndemână. Garda de corp a liderului chinez urmăreşte „spectacolul”, dintr-un colţ al camerei. Nu este prima scenă de gelozie la care asistă. Mao protestează, susţinând că a intrat doar pentru câteva secunde în camera alăturată, pentru a discuta puţin cu Lily. Zizhen nu îl crede. Nu-i mai suportă infidelităţile. S-a simţit flatată atunci când el a părăsit-o pe Yang Kaihui pentru ea. Dar să o înşele, tocmai pe ea, cu acea târfă de actriţă, o comediană cu rochii îngrozitoare? Revărsându-şi furia pe Lily Wu, o trage de păr şi îi zgârie obrajii. Mao, impasibil, nu intervine. „Imperialisto! Toate astea s-au întâmplat din vina ta! Pleacă imediat!”, strigă He Zizhen către jurnalista americană Agnes Smadley, care a organizat întâlnirea dintre Mao şi actriţă. Zizhen o pălmuieşte pe ziaristă, dar aceasta îi dă o replică pe măsură. Zizhen este „învinsă” şi cade în genunchi. „Ce fel de bărbat eşti tu? Şi ce fel de comunist? Îi permiţi unei împuţite de imperialiste să mă bată chiar sub ochii tăi!”, strigă Zizhen. Mao o priveşte şi face un semn către garda sa de corp, indicându-i să o ajute să se ridice. Zizhen face o criză de nervi şi este nevoie de trei gardieni pentru a fi escortată în altă încăpere. Mao îi urmează, cu capul plecat.

Eva Braun către Hitler: „Căţeaua ta e mare cât un viţel!”

Eva făcea întotdeauna doar ce dorea: continua să consume alcool, carne şi să poarte machiaj. Cochetă, avea o pasiune pentru pantofi. Avea o garderobă imensă şi îşi schimba ţinutele de şase ori pe zi. Adora să meargă în Italia pentru a-şi cumpăra rochii şi pantofi la modă. Avea la dispoziţie o coafeză care îi aranja părul de o manieră diferită în fiecare zi, în ciuda reproşurilor lui Hitler, care ura excentricităţile vestimentare şi schimbările de orice fel. Într-o zi, Eva asculta în camera ei un disc american. Hitler intră şi spune: „E drăguţ ce asculţi tu acolo”. Eva îi răspunde cu multă siguranţă în voce: „Da, aşa este. Mai ales că bunul tău prieten Goebbels tocmai a interzis acest disc în întregul Reich!”. Mutându-se cu Hitler în reşedinţa acestuia din Berghof, Eva primeşte în sfârşit permisiunea de a avea un câine. A ales doi micuţi terieri scoţieni: Stasi şi Negus. Însă, mândrul câine-lup al lui Hitler, căţeluşa Blondie, nu suportă prezenţa altor câini în casă. Din această cauză, Blondie este închisă pe termen nedefinit în camera lui Hitler, la ordinul expres al Evei Braun: „Căţeaua ta Blondie e mare cât un viţel!”. Vexat, Hitler refuză să se fotografieze alături de Eva şi de cei doi căţeluşi şi îi interzice iubitei sale să mai facă astfel de fotografii. În săptămânile care au urmat, Hitler a avut însă de-a face cu voinţa de fier a Evei. A reuşit însă să o împace cu o bijuterie foarte scumpă. Abia după câteva zile, Hitler a îndrăznit să o întrebe pe amanta sa cu o voce timidă: „Draga mea, îi dai voie sărăcuţei de Blondie să iasă afară să se plimbe cu noi pentru o jumătate de oră?”.

Bokassa nu mai bea alcool, din ordinul viitoarei „împărătese”

După ce Bokassa s-a mutat în casa din Hardricourt a iubitei sale Catherine, fostul dictator centrafrican Jean-Bédel Bokkasa a dat dovadă de o mai mare supleţe ca de obicei, permiţându-i acesteia să conducă Curtea regală. Este aceeaşi curte căreia dictatorul îi impunea veritabile dictate printr-o voce gravă şi puternică. În Franţa, însă, vocea lui Bokkasa a devenit mai puţin aspră, mai puţin ameninţătoare – propriul său ginere a încercat să îl ucidă cu o grenadă în 1976. Catherine a ştiut să obţină avantaje din această situaţie şi i-a impus numeroase restricţii. Controlându-i activităţile şi programul de lucru, cea care era supranumită „împărăteasa”, a decis să supravegheze şi alimentaţia soţului ei. „De astăzi înainte, te voi pune la regim. Vei bea apă”, spunea Catherine. Însă Bokkasa era un bun actor. Pentru o picătură de vin, era capabil de toate prefăcătoriile din lume. S-a prefăcut că acceptă decizia soţiei sale, însă cu o seară înainte de o ceremonie oficială, s-a îmbătat îngrozitor de tare, fiind descoperit de soţia lui, dormind pe jos, alături de o sticlă de Chivas. Fără să ezite, Catherine a luat sticla de Chivas – băutura preferată a soţului ei, de care acesta nu se despărţea niciodată, nici chiar cu ocazia reuniunilor diplomatice – şi a golit-o în chiuvetă. „Un viitor împărat nu trebuie să se îmbete”, a spus ea.

Citeste si...  O elevă de liceu a avut o tentativă de suicid